Lenea este o boală genetică și ca atare se poate trata. Cel puțin aceasta este concluzia unui recent studiu efectuat de cercetătorii de la National Institute of Mental Health din Washington (U.S.A.).
Cercetătorii au supus mai multe primate la o terapie genetică, în urma căreia acestea s-au transformat din niște ființe destul de comode și leneșe în adevărate modele de hărnicie și energie inepuizabilă. Această transformare a fost posibilă grație identificării unei gene, care reglează zonele cerebrale ce se activează atunci când individul muncește cu zel.
Neuropsihologul Barry Richmond, coordonatorul studiului, a descoperit că zona cortexului cingulat rostral anterior este deosebit de bogată în dopamină, o substanță mesager care controlează mișcarea și coordonarea, precum și percepția plăcerii și a satisfacției. Receptorii pentru dopamină, altfel spus calea de comunicare ai acestei substanțe cu celulele cerebrale, sunt produse de gena D2. Prin suprimarea acestei gene și ca atare prin evitarea producției de receptori, cercetătorii au reușit să întrerupă circuitul muncă/recompensă. Prin blocarea acțiunii acestei gene, cobaii au început să muncească în mod automat și constant, fără greșeli și fără a acorda prea multă atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Nu se știe dacă, odată aplicat și în cazul oamenilor, un astfel de tratament ar putea da aceleași rezultate. Oamenii de știință sunt tentați să creadă că o astfel de schimbare ar fi imposibilă, pentru că respectivul comportament indus de acest tratament a rezultat a fi inatural și patologic. Gena identificată ar putea fi codul de descifrare a altor mecanisme chimice prin intermediul cărora reacționează creierul.
