De mii de ani, oamenii de pe colțurile lumii sunt convinși că dacă vor sparge o oglindă, sigur vor avea ghinion mult timp.
Încă dinainte ca oglinda să fi fost inventată, se credea că orice suprafață reflectantă este „înzestrată cu puteri magice”. Omul primitiv care își vedea imaginea reflectată în apa unui lac sau a unei bălți era tentat să creadă că este vorba despre un alt „eu”. Ca atare, orice „defecțiune” a propriei reflexii era interpretată ca un pericol pentru propria sănătate.
Această credință a devenit tot mai puternică odată cu inventarea oglinzii. Văzându-și propria imagine distrusă și frântă în fragmentele unei oglinzi sparte, tendința de a crede în posibile consecințe negative devenea tot mai răspândită.
Cei care au „decis” că o oglindă spartă poate aduce cu sine șapte ani de ghinioane au fost romanii. În aceea epocă, a existat convingerea potrivit căreia viața „s-ar” reînnoi din șapte în șapte ani. Având în vedere că o oglindă spartă însemna că sănătatea a fost puternic afectată, s-a ajuns la concluzia că erau necesari șapte ani pentru a reveni la forma de dinainte de „marele incident”.
