Legenda celui de-al patrulea mag

În afară de cei trei bărbați înțelepți care voiau să adore pruncul din ieslea Betleemului, a pornit la drum și un al patrulea mag. Voia să-I dăruiască pruncului trei pietre prețioase. Însă, deoarece animalul său de povară șchiopăta, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totuși porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sărmană mamă, ce nu se lăsa mângâiată, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Betleem, măcel căruia îi căzuse pradă și propriul ei fiu. Plin de milă față de ea îi dărui o piatră prețioasă și strălucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc. După luni de zile ajunse în Egipt, însă aici a aflat că pruncul Iisus și părinții săi s-au mutat în locul lor natal. Și din nou porni la drum în căutarea pruncului Iisus. La periferia unui oraș întâlni un lepros care era aproape mort de foame. Acestuia îi dărui cea de-a doua piatră prețioasă, ca să se poată întreține pe viitor. După aproximativ 30 de ani de căutare, dorința lui fierbinte de a-l găsi pe Regele lumii nu pierduse din intensitate. Dar simțea, de asemenea, cum inima sa bătrână nu mai rezistă mult la călătoriile lungi și obositoare. De aceea, întâlnind un copil gol și înghețat, îi dărui cea de-a treia piatră prețioasă pentru a se putea îmbrăca și hrăni.
Deodată cerul se întunecă. Era puțin timp după ora amiezii. Pământul începu să se cutremure. Cuprins de frica morții, el se gândea: „Oare toate eforturile depuse în căutarea pruncului au fost zadarnice?”. L-a găsit! De pe cruce o lumină cerească îi lumină fața și el auzi o voce care zicea: „Tu M-ai mângâiat când mă văitam, M-ai salvat când eram în pericol de moarte și M-ai îmbrăcat când am fost gol!”. „Doamne, eu? Unde?”, întrebă el. „Tot ceea ce ai făcut oamenilor nevoiași, Mie mi-ai făcut!”. Atunci, cel de-al patrulea mag își dărui cu mare bucurie viața sa Regelui lumii, care se afla răstignit pe cruce. În sfârșit Îl găsise!
A dărui inima
O persoană handicapată stătea la marginea unui drum și ținea mâna întinsă, cerșind bani de la trecători. Cei mai mulți nu-l băgau în seamă. Doar o singură persoană se opri și-i spuse: „Ți-aș da cu plăcere ceva, dar tocmai am constatat că nu am la mine nici măcar un ban”. La aceste cuvinte, cerșetorul îi răspunse: „Tu mi-ai dat mai mult decât bani. Tu mi-ai dat o parte din inima ta!”.
(Sursa: http://romanidiaspora.blogspot.ro)