Curtea Constituțională a României a decis, la începutul lunii noiembrie, caracterul de neconstituționalitate a Legii Educației. Conflictul juridic dintre Parlament și Guvern pare a fi cauza principală a neimplementării reformei în învățământul național, întrucât proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat.Interesant e că un alt proiect de lege în educație, asumat de Guvernul Emil Boc, nu a trecut nici acum un an de CCR. Unul dintre motivele invocate atunci de judecătorii constituționali era incompatibilitatea conținutului acestuia cu realitatea românească. Majoritatea prevederilor din 2009 au fost păstrate și în actuala formulă. Ce s-ar fi schimbat în educație dacă legea ar fi fost implementată?
Cub rubic între gimnaziu și liceu
Noua lege a educației prevedea o modificare semnificativă în structura ciclurilor de învățământ. Astfel, elevii ar fi urmat zece clase obligatoriu, grupa pregătitoare și clasa a IX-a fiind incluse în gimnaziu. Reforma avea în vedere și reducerea perioadei liceale la trei ani. Admiterea la liceu ar fi constat într-un „portofoliu de medii”, realizat în timpul gimnaziului de către elevi. Ministrul Educației, Daniel Funeriu, invoca în acest sens, într-o conferință online cu cititorii HotNews.ro, argumentul scăderii abandonului școlar. Totodată, ministrul preciza că acest lucru ar fi fost în beneficiul elevilor din mediul rural, care ar fi putut urma școala pentru mai mult timp în localitățile de reședință.
La reforme noi, obiceiuri vechi
Dacă în vechiul proiect al educației naționale, era emis amendamentul conform căruia directorii de școli erau constrânși să aleagă între funcția de partid și cea din educație, în actuala propunere de reformă nu s-a mai ținut cont de acesta. Mai mult, una din dispozițiile actualei modificări respinse era în contradicție cu cea din 2009. Potrivit unui raport al MECT citat de EVZ, directorii de școli și rectorii de universități vor putea fi în continuare membrii de partid, dar fără să ocupe funcții de conducere.
„Poate cel mai mare rău adus învățământului din România a fost politizarea. Prin acest proiect de lege facem un pas înainte spre ceea ce înseamnă depolitizarea învățământului în România, atât în învățământul preuniversitar, cât și în învățământul universitar. Este vorba de a nu deține funcții de conducere politice și tot așa cum este interzisă, de exemplu, posibilitatea ca un rector să aibă în același timp funcții politice importante. Apartenența la un partid politic este un drept constituțional al fiecăruia”, a susținut Funeriu, la finalul ședinței de Guvern de miercuri, 27 octombrie a.c.
Pact cu directorul
Poate cea mai controversată măsură vehiculată de noua Lege a Educației a fost cea referitoare la desființarea examenului de titularizare. Potrivit acesteia, angajarea cadrelor didactice în învățământ nu s-ar mai fi realizat în urma unei selecții naționale, ci prin intermedierea postului solicitat cu directorul școlii. Primele reacții contestatare au venit din partea sindicaliștilor. „Dispariția titularizării din învățământ ar însemna o nesiguranță a locului de muncă, o tensiune în plus”, argumenta Liviu Marian Pop, reprezentant FSLI (Federația Sindicatelor Libere din Învățământ).
Prin respingerea reformei în învățământ, aspiranții la o carieră în învățământ scapă, cel puțin pentru o perioadă, de încadrarea lor formală în sistemul de învățământ.
Après vous, le déluge!
În concluzie, parcursul Noii Legi a Învățământului nu e prea greu de anticipat în condițiile socio-politice actuale. Senatorii vor continua dezbaterea legii în comisia de învățământ, iar posibilitatea ca opoziția PSD-PC-PNL să renunțe la moțiunea de cenzură e destul de mare. În acest sens, liderul UDMR, Marko Bela, și-a manifestat deja intenția de a se retrage de la guvernare.
Între jocurile politice și conflictele cu iz democratic, rămâne un singur țap ispășitor – elevii și studenții români – deveniți cobai într-o serie de experimente ce sunt mereu re-re-formate.
Aurica STAN
Notă : Președintele Traian Băsescu a semnat, ieri, decretul pentru promulgarea Legii educației naționale.
