Mă număr printre cei care n-au văzut niciodată în Simona Halep vreun fenomen, vreo extraterestră, ci dimpotrivă: o sportivă nu extrem de talentată, dar devotată sportului ales în totalitate. În plus, de o tenacitate excepțională, ceea ce a și dus-o acolo, între primele jucătoare ale lumii. Asta ar fi partea obiectivă a portretului Simonei. Aș mai adăuga și că, în dorința ei enormă de a face performanță, a recurs la acea mult discutată operație prin care și-a micșorat sânii, al căror volum o încurca în joc, iar efectul a fost ascensiunea ei fulminantă în clasamentul mondial. Vă întreb: câte femei, pe lumea asta, ar fi dispuse la un asemenea sacrificiu? Fiindcă, oricum am privi lucrurile, este un sacrificiu, măcar dacă avem în vedere numărul extrem de mare de femei care își doresc.. invers! Adică plătesc sume mari de tot pentru a-și mări sânii, iar dacă nu-i au (banii, nu sânii!) visează la ziua în care vor investi câștigul de la Loto în operația care le va transforma în Marilyn Monroe. Putem spune fără pic de îndoială că Simona a făcut aproape tot ce ținea direct de ea pentru a ajunge în elita tenisului. Sunt însă și lucruri insurmontabile, precum înălțimea: având doar 1,65 m, evident că are probleme cu serviciul, din cauza unghiului sub care lovește mingea, cu implicații directe și asupra forței serviciului. Și dacă ar servi de 10.000 de ori pe zi, tot n-ar putea compensa handicapul înălțimii. Se poate lucra însă la procedee tehnice pe care nu le stăpânește, precum „scurtă” tăiată, care ar trebui să cadă lângă fileu, iar Simonei îi iese de fapt un lob… care se duce până spre linia de fund! I-o fi spus vreodată vreunul din prea mulții antrenori, sfătuitori, manageri care o înconjoară, că lovitura asta la ea e de-a dreptul ridicolă și că trebuie repetată cât o fi nevoie, până îi iese? Dar pentru momentele în care nimic nu-i mai iese, i-o fi sugerat vreunul din ăștia că e nevoie de psiholog? De unul ca ăla care a reușit să-l facă pe Ronnie O’Sullivan realmente alt om. Astea sunt probleme relativ lesne de rezolvat. Până atunci însă, să nu le cerem sportivilor noștri mai mult decât pot, oricât de mult ne-am dori să-i vedem în vârf.