Le-arătăm noi lor!

A început omogenizarea de primăvară a echipelor care la început de campionat amenință cu câștigarea titlului, a Cupei și, ca obiectiv de rezervă, clasarea minimum în primele 4 care musai merg în Europa League. De anul acesta însă și cu câteva condiții, nu intrăm în detalii. Omogenizarea asta, conform tradiției, înseamnă că aia de pe primul loc la căderea primei ninsori, de regulă Dinamo, n-apucă să se bucure de primele raze de primăvară din aceeași poziție, cele 7-8 puncte avans avute cândva dispărând ca nouri lungi pe șesuri. Ălea de după ea, cu nimic mai breze, o țin tot într-o țopăială, făcând ori 15 puncte la rând, ori luând-o, tot la rând, de 3 ori (vă spune ceva Rapidul?), taman când le era parcursul mai vioi și titlul mai la îndemână. Scriam săptămâna trecută că mi-aș dori ca Vasluiul să ia titlul. Ei bine, chiar în acea zi, Vaslui o lua acasă, de la Brașov, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva până atunci eu văzusem altceva decât era normal să văd. Faptul că la vreo trei-patru zile după asta, Brașovul i-a tras-o și Rapidului nu demonstrează că „la poalele Tâmpei” (mamă, ce-mi place chestia asta!) s-ar fi născut vreo Barcelonă proaspătă, ci că și Rapidul suferă de exact aceleași boli ca întregul nostru fotbal. Cât despre Steaua, ca să n-o sărim tocmai pe ea, acolo e o zăpăceală cum parcă nici pe la ea n-a mai fost vreodată. E drept și că niciodată până acum n-au fost adunați atâția bagabonți la un loc, și niciodată n-au avut un antrenor cu I.Q.-ul comparabil doar cu al lui Ciobotariu de la Dinamo, ambele neîncadrabile în vreo grilă omologată. Săptămâna trecută, un prieten bun mă întreba dacă idioții ăștia măcar se uită la meciurile de „afară”, să vadă și ei cum arată fotbalul. I-am răspuns că nu, pe deplin justificat: bivolu’ de antrenor oricum nu pricepe nimic, drept pentru care o bagă p-aia cu „…dom’ne, pă noi nu ne interesează ce joacă ăilalți. Noi ne facem jocul nostru!”. Iar fotbalistul, că doară nu-i mai prost, în loc să piardă vremea la un Liverpool – Manchester, preferă să plimbe o curvă preț de câteva sute de km, cât e noaptea de lungă. Faptul că nu e întâmplare, ci obicei național e dovedit de programarea meciului de Cupă dintre Vaslui fix la ora la care joacă Milan cu Barcelona. Dar asta nu mă mai miră: le-arătăm noi lor fotbal, la anu’! Totdeauna la anu’.