Mai știi ceva din copilăria anterioară? Era magică. Copilul era copil. Mergea la grădiniță sau la școală, apoi alerga și se juca după pofta inimii lui. Avea parcă singur grijă să-și mențină corpul și mintea în activitate.
Secolul 21 a debutat cu „nebunia” performanței. Comparația și competiția au adus treptat părinții într-o fază robotică. Copiii au programul fărâmițat pe activități pe care le duc cu sau fără voia lor. Dans, balet, concurs de șah, călărie, engleză, germană, pian, judo, înot, luni de la ora … , miercuri dimineața … , joi întâi acolo, apoi… Copiii au uneori un program mai greu și mai plin decât adulții.
Este util să știe o limbă străină, este bine să știe să înoate, este elegant să danseze, este sănătos să practice un sport, dar este vital să existe un echilibru între ceea ce poate și vrea copilul, între stadiul dezvoltării lui psiho-fizice și dorințele părinților. „Toate la timpul lor” sunt vorbe încărcate de înțelepciune, dar sunt adesea uitate, ignorate sau necunoscute.
Aparatura a acaparat aproape cu totul atât mișcarea cât și comunicarea și socializarea. CD-ul, DVD-ul, Plasma, Tableta, PSP-ul au luat locul „Podului de piatră”, „Batistei parfumate”, „Dacă vesel se trăiește” etc.
Copilul a devenit un adult în miniatură.
Să lăsăm copiii să se joace! Studiile de specialitate spun că cele mai multe cunoștințe și deprinderi copilul le dobândește prin joc. Crește sănătos și își dezvoltă capacitatea de acumulare. Oferă-i timp, joacă-te cu el, ascultă-l, înțelege-l… Sunt lucruri care vor crea mai multe roade decât „înregimentarea”. Nu te lăsa impresionat că și el, și ea, și ei își extenuează copiii. Nu este o garanție că vor fi mai buni, dar este sigur că vor fi mai obosiți și-și vor aminti din copilăria lor doar multe cursuri, cluburi și cercuri.
Nu este nimeni de acuzat prea tare. Și greșelile se fac tot din dorința de a face bine. Vrem pentru copilul nostru grădinița cea mai bună, școală cea mai bună, locul cel mai bun și de aici se naște o competiție acerbă, strădanii precoce pentru a ne face copilul remarcat uitând uneori cu desăvârșire că este un copil și că are nevoie de copilărie.
„Cea mai bună cale de a-l face pe un copil să fie bun este să-l faci fericit!”
Oscar Wilde
www.problemele-copilului-meu.ro
