La revedere, doamnă învățătoare REGHINA GĂLĂȚAN

Orice început are un sfârșit și iată că, și AMICII clasei a IV a de la Școala Generală nr.1 din Gura Humorului se află la momentul despărțirii de doamna învățătoare. Își amintesc cu plăcere clipele petrecute împreună și plini de emoție aștern pentru doamna învățătoare câteva rânduri .
„A fost odată într-un orășel dintr-o țară o clasă cu 28 de copii care pășeau, acum 4 ani, speriați, în castelul cunoașterii. Totul era imens și înspăimântător în jurul lor: litere, cifre, hărți; iar părinții care îi însoțiseră până acolo, fără suflet parcă, i-au dat pe doamnei învățătoare” .
Timpul a trecut și mâinile acestea ale doamnei învățătoare au lucrat, au deschis minți, au modelat, au cizelat, au strunit și au mângâiat. Mâinile acestea ne-au învățat scrisul și socotitul, ne-au ajutat să descoperim ceea ce este bun în noi și să-l scoatem la suprafață, ne-au făcut să înțelegem că fiecare om este bun la ceva.
Mâinile acestea ne-au fost aproape precum mâinile părinților noștri, ne-au șters lacrimi și ne-au aplaudat, ne-au învățat să fim prieteni și Amici.
Am trăit împreună cu ele niște ani minunați, am învățat, am călătorit, am fost vedete, am făcut bulgări de zăpadă, am cules flori, am sădit copaci și am dăruit dragoste. Am avut împreună întâmplări deosebite, excursii, spectacole, televiziune, presă, momente minunate de care unii oameni nu au parte într-o viață întreagă.
Întâlnirea cu aceste mâini a avut loc sub o stea norocoasă care ne-a însoțit și sperăm să ne însoțească în continuare.
Dar timpul s-a scurs, povestea a fost scrisă și mâinile acestea se grăbesc să o încheie pentru ca apoi să înceapă o altă poveste cu alți copii și, apoi alta și … alta.
Ochii ni s-au umplut de lacrimi și plângem în surdină, ne va fi dor de doamna învățătoare, de mâinile care ne-au pus stiloul în mână … ne vom reîntâlni cu ea dar va fi altfel.
A fost odată, într-un orășel o clasă, o învățătoare … doamna REGHINA GĂLĂȚAN pe care o iubim mult, mult de tot …
Cu mult respect ,
AMICII