Primele zile ale lunii decembrie au adus pe lângă schimbarea bruscă a vremii și un eveniment care ne-a întristat. Frumoasa familie a Poștei Române a suferit o mare pierdere.
Nu, nu este vorba de un deces, doar că unul din salariați și-a îndreptat pașii în altă parte. Nu cred că în sufletul lui mare nu există regret pentru că părăsește această familie, deoarece în această meserie te dedici trup și suflet oamenilor, fie ei clienți sau colegi, atât de mult încât uneori uiți de propria persoană.
Motivele acestei despărțiri sunt lesne de înțeles pentru cei care lucrăm în acesta unitate, dar nu este acest lucru esențial, ci faptul că în sufletele noastre a rămas un mare gol.
Daniel Solcan, colegul nostru (nu vreau să vorbesc la trecut) a fost pentru noi o adevărată binecuvântare. Moștenind dragostea pentru poștă de la mama sa care a fost pentru mulți din noi o doamnă dirigintă, care ne-a călăuzit pașii insuflându-ne dragostea pentru această meserie, Daniel a fost pentru noi un coleg și un prieten adevărat. Privit din exterior el este un bărbat plăcut, întotdeauna îmbrăcat impecabil, dar adevărata lui frumusețe vine din interior. La el totul era format din bun-simț, politețe, amabilitate, colegialitate, nu cred că există persoană care să-i fi cerut ajutorul iar el să nu îl ofere.
Dacă mama lui, fosta dirigintă, a fost o deschizătoare de drumuri pentru mine la Poșta Română atunci când m-am angajat ca factoriță, fiul, Daniel, a fost „profesorul” meu atunci când am intrat la ghișeu ca oficiantă. Mama și fiul ocupă un loc special în inima mea, și datorită acestor doi oameni minunați eu am trăit momente deosebite în această unitate. Dacă încerc să privesc înapoi puțin nu văd decât lucruri frumoase petrecute împreună în acest colectiv, o persoană deosebită care întotdeauna avea o vorbă bună de spus, în fața căruia aveai curaj să-ți deschizi sufletul, capabil mereu să îți dea un sfat atunci când aveai nevoie sau să spună o glumă atunci când atmosfera era tensionată sau tristă.
Dragul nostru, chiar dacă nu vei mai fi salariatul acestei unități, pentru noi vei rămâne prietenul nostru și sigur nu vei uita clipele petrecute împreună. Sigur nu vei uita că noi ți-am fost alături și când ai pornit pe drumul vieții alături de frumoasa ta soție Mihaela și sperăm să fim alături de voi și la botezul copiilor voștri.
Chiar dacă profesional drumurile noastre se despart, noi vom fi alături de tine cu gândul și sufletul dorindu-ți să-ti meargă bine și să realizezi tot ce ți-ai propus și suntem siguri că acolo într-un colț de suflet va rămâne un loc ocupat de colectivul Oficiului Poștal Câmpulung Moldovenesc 1.
Oficiant Cristina DIACONU,
Oficiul Poștal Câmpulung Moldovenesc 1
