LA ÎNVIEREA DOMNULUI – 2006

… P I M E N
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR
Iubitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă și pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
Moto:
„Acum toate s-au umplut de lumină și
cerul și pământul și cele dedesubt”
(Slujba Învierii, Cântarea a III-a).
IUBIȚI CREDINCIOȘI,
În „această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii … praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice”. Mântuitorul Iisus Hristos, „coborându-Se în cele mai de jos ale pământului, a sfărâmat încuietorile cele veșnice ale iadului, care țineau pe cei legați”. Această lucrare mântuitoare, amintită în cântările de la slujba Învierii, ne este arătată atât de adevărata icoană a Învierii, înfățișare statornicită în Biserica noastră Ortodoxă, cât și de cuvintele Sfintei Scripturi: „Hristos … cu duhul … S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare – în iad – care fuseseră neascultătoare altădată …” (I Petru 3,19-20).
Cuvintele „să se bucure făptura și să se veselească toți pământenii” le auzim la slujba Sfintelor Paști. „Nimeni să nu se mai teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului […] Înviat-a Hristos și viața stăpânește”, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Hristos, înviind din morți, cu moartea pre moarte călcând, a dăruit viață celor din morminte, iar nouă, celor vii, nădejdea că, atunci când va veni întru slava Tatălui, „la înnoirea lumii” (Matei 19,28), cu îngerii Săi, ca să judece viii și morții, va răsplăti fiecăruia după faptele sale (Matei 16, 27; 25,31; II Cor. 5,10).
DREPTMĂRITORI CREȘTINI,
Sărbătorind Învierea Domnului, noi prăznuim în același timp și învierea noastră, de care ne-a încredințat Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11,25); „…M-am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine”. ,,Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”; (Ioan 6,38,40); „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 38, 40, 54).
Între învierea Domnului și învierea noastră este o strânsă legătură, încât, atunci când vorbim despre una, avem în cuget și pe cealaltă.
„Dacă nu este înviere a morților, scrie Sfântul Apostol Pavel, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră … (I Cor. 15, 13-14). Dar acum, Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți …” (I Cor. 15, 20).
„Acum toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt”. Icoana Învierii, prin culorile ei, exprimă acest adevăr. Lumina este ca o haină în care Se îmbracă Dumnezeu (Psalm 103,2), El însuși fiind lumină
(I Ioan 1,5). Pe muntele Taborului, Hristos S-a arătat în haina luminii, în lumina slavei Sale (Matei 17,2), văzută de cei trei ucenici, pe cât au putut cuprinde ei cu ochii lor trupești și sufletești.
Prin aceste două înfățișări s-au adeverit cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8,12). Sfântul Ioan Evanghelistul a mărturisit acest adevăr în Evanghelia și Epistolele sale: „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1,9); „Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1,5).
Mântuitorul, înviind din mormânt, a umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt, adică întreaga creație a lui Dumnezeu s-a împărtășit de lumina Învierii.
O icoană a Învierii, plină de lumină, poate fi socotită și mulțimea credincioșilor prezenți la slujba Învierii, toți cu sufletele înnoite în Sfânta Taină a Spovedaniei și luminate prin împărtășirea cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ținând în mâini, împreună cu slujitorii sfințiți, lumânări aprinse, luminând cu ele întunericul de la miezul nopții. Această icoană mișcă și înalță chiar și sufletul celui mai puțin credincios, întărindu-i credința în adevărul Învierii Domnului.
De lumina Învierii se împărtășesc toți cei care iau crucea și urmează Mântuitorului, mărturisindu-L prin curăția vieții, prin cuvânt și prin faptele dragostei creștine: „… cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13,43). Această lumină ne este arătată și în aureolele sfinților din sfintele noastre icoane. Mărturii despre lumina Învierii găsim și în Vechiul Testament: „Drepții … vor străluci în ziua răsplătirii ca niște scântei ” (Înțel. 3,7).
„Și mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula, unii la viață veșnică, iar alții spre ocară și osândă veșnică. Și cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și cei care vor fi îndrumat pe mulți pe calea dreptății, vor fi ca stelele în vecii vecilor” (Daniel 12, 2-3).
Împărăția cerurilor nu are trebuință de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, și făclia ei este Mielul. Și neamurile vor umbla în lumina ei, iar împărații pământului vor aduce la ea mărirea lor. Și porțile cetății nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo. Și vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor.” (Apoc. 21, 23-26).
IUBIȚI CREDINCIOȘI,
De înviere se vor împărtăși toți oamenii, credincioși și necredincioși, răi și buni, și cei care L-au cunoscut și cei care nu L-au cunoscut pe Hristos, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Mântuitorul Iisus arată „că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28, 29).
De învierea întru fericirea veșnică se învrednicesc, cum spune Mântuitorul, toți cei care fac bine „fraților Lui mai mici” (Matei 25, 40), iar de învierea spre osânda veșnică vor avea parte toți cei care nu i-au ajutat pe aceștia (Matei 25,45), dar și hulitorii împotriva Duhului Sfânt (Matei 12,32; Marcu.3,29), desfrânații, închinătorii la idoli, adulterii, malahienii, sodomiții, furii, lacomii, bețivii, batjocoritorii, răpitorii (I Cor. 6,9-10), precum și cei care produc vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, erezii, pizmuiri, ucideri, beție, și alte asemenea acestora” (Galateni 5,20-21). Toți aceștia dacă vor înceta a mai păcătui și își vor mărturisi păcatele în Sfânta Taină a Spovedaniei, luând iertarea păcatelor, atunci vor învia și ei întru fericire, spre viața veșnică, pentru că „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea păcatului și să fie viu” (Iezechiel 33,11).
În această stare de părăsire, mărturisire și iertare de păcate să întâmpinăm ceasul morții, cum ne spune însuși Dumnezeu, prin glasul prorocului Iezechiel: „Și tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui și nici nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea rămâne cu viață pentru dreptatea sa. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa și va face nedreptate, atunci nu va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru răul pe care l-a făcut. Și când voi zice păcătosului «vei muri», dar el se va întoarce de la păcatele sale și va face judecată și dreptate, dacă acest păcătos va înapoia zălogul pentru cele răpite, va despăgubi, va umbla după legile vieții, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu și nu va muri. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni și, pentru că a început a face dreptate și judecată, va fi viu»” (Iezechiel 33,12-16).
Sfântul Ioan Gură de Aur, într-unul din cuvintele sale de Paști, ne povățuiește: „Să nu facem, dar, vă rog, de rușine, o astfel de sărbătoare, ci să avem cuget vrednic de darurile date nouă de harul lui Hristos. Să nu ne îmbătăm, să nu ne îmbuibăm, ci, gândindu-ne la dărnicia Stăpânului nostru, că a cinstit la fel și pe bogați și pe săraci, și pe robi și pe slobozi, că a revărsat peste toți îndeobște darul Său, să-I răsplătim Binefăcătorului nostru pentru dragostea ce ne-a arătat-o. Iar o răsplată îndestulătoare este o viețuire plăcută Lui, un suflet treaz, un suflet veghetor” (Predici la Sărbători Împărătești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002, p.153).
Să-l ascultăm toți pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care ne explică ce înseamnă să crezi sau să nu crezi în Înviere: „Și după cum atunci când nu credem în înviere ne irosim viața, ne-o umplem cu mii și mii de rele și ne-o întoarcem pe dos, tot astfel, când credem în înviere, credința aceasta ne dă temeiuri puternice despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ne face să ne îngrijim mai mult de virtute, să fugim cu toată graba de păcat și ne umple toată viața de liniște și pace. Un om care nu așteaptă să învieze, care nu așteaptă să dea socoteală de faptele făcute aici, ci socotește că totul se termină o dată cu viața aceasta, nici nu se îngrijește să fie virtuos. Și pentru ce să se îngrijească, de vreme ce nu așteaptă vreo răsplată pentru ostenelile sale? Nici nu fuge de păcate, pentru că nu crede că are să fie pedepsit pentru răutățile sale, ci se lasă în voia poftelor lui nebune și săvârșește tot felul de păcate. Dimpotrivă, un om care-i convins de judecata viitoare, care are înaintea ochilor tribunalul acela înfricoșător, care se gândește la pedepsele acelea de neînlăturat și la hotărârea aceea pe care n-o poate ocoli, duce cu orice preț o viață virtuoasă și fuge de desfrânare, de mândrie și de orice alt păcat”(Idem op. cit., pp. 116-117).
Aflându-ne acum în lumina praznicului Învierii, „să umblăm ca fii ai luminii” (Ioan 12,36; Efeseni 5,8), „întru înnoirea vieții” (Romani 6,4), și astfel „urmându-I Mântuitorului, Care este Lumina lumii, nu vom umbla în întuneric, ci vom avea lumina vieții” (Ioan 8,12).
Rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, pace, liniște sufletească și bucuria mântuirii !
În ziua luminată a Sfintelor Paști vă întâmpin cu salutul pascal:
HRISTOS A ÎNVIAT !
Al vostru de tot binele voitor și către Domnul statornic rugător,
† P I M E N
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR