La ei, surpriză. La noi…?

Două campionate, ambele numite de fotbal, dar diferite între ele ca apa de uscat sau ca sarea de piper, cele din Anglia și România, s-au încheiat (deși ar mai fi de jucat câte una, două etape) cu ceea ce neinițiații ar putea considera surprize și într-o parte, și în cealaltă. Surpriză s-a produs însă doar în Anglia, acolo unde Leicester, care cu fix un an mai devreme scăpa de retrogradare numai printr-o minune, a reușit să se impună cât se poate de clar în fața unor monumente ale fotbalului numite Liverpool, Arsenal, Manchester United, Chelsea. Pare de domeniul fantasticului ce s-a petrecut acolo, în condițiile în care lotul lui Leicester nu cuprinde nici un nume cât de cât sonor. Sau, mă rog, nu cuprindea, fiindcă deja am învățat cu toții măcar unul: Vardy, omul de gol, devenit se pare titular și în naționala Angliei. Sigur că în Anglia, cel puțin în fotbal, orice e posibil. Dar când te apuci și pui pe hârtie valoarea de piață a lotului lui Leicester (cel de dinaintea începerii campionatului) și o compari cu a oricăreia din celelalte înșirate mai sus, te sperii. Încă mai de speriat este un studiu comparativ al salariilor între aceleași echipe. De aici, concluzia că „masa bogaților”, aia despre care vorbesc ai noștri pentru a-și ascunde neputințele, nu e una chiar exclusivistă și că la bucatele alese de pe ea mai încap și sărăntoci, cu condiția ca ei chiar să vrea să se așeze acolo. Dincoace, în bătătura noastră, a câștigat tot așa: cine trebuia și cine merita să câștige. Dincolo de orice dubiu, Astra a fost clar echipa cea mai bună, mai valoroasă, mai echilibrată și mai constantă. Inclusiv după ce și-a vândut superstarul, ba și după ce i-a mai ajutat și pe adversarii direcți cu un fotbalist nu tocmai rău. Așa că toate lamentările bandei din Ghencea nu au nici un suport, cu atât mai mult cu cât Astra s-a cocoțat pe locul 1 încă de pe la începutul toamnei, în etapa a 7-a. Deci despre ce surpriză ar putea fi vorba?