Bate hunul Atilla, biciul lui Dumnezeu, ba încă i se și deschide într-un minut din ăla pe cât de adițional, pe atât de inutil. Am nimerit la meciul de la Mogoșoaia între trei colegi petroliști veniți să vadă meciul nu ca presari, ci ca suporteri. Apropo de suporteri, după draci roșii sau bad boys, după atâtea jivine, fie ele lupi galbeni sau câini roșii, e reconfortant să afli că există și unii care se autointitulează Cavalerii Nordului! Din păcate, partida desfășurându-se cu porțile închise, n-am avut prilejul să aflu dacă și manifestarea e în consecință. Poate în Regie… Lipsa suporterilor a dus la o diminuare a încrâncenării în teren, atmosfera destinsă fiind la ea acasă și în tribune, adică la masa presei și la oficială, totul culminând cu râsete copioase în minutele de prelungire când Sinescu, secundul Petrolului, îi striga disperat unui jucător de-al său care încerca să se ridice în urma unei ciocniri cu un sucevean: “Rămâi jos, rămâi jos!” Destul de puțini oficiali prezenți la deschiderea sezonului diviziei secunde, l-am remarcat pe lepefistul Vali Alexandru, prezent însă doar în calitate de ploieștean, având în vedere că liga șefului Mitică nu se ocupă decât de organizarea primei divizii. Apropo de Mitică Dragomir, parcarea cârciumii sale, Doi Cocoși, plasată parcă strategic pe drumul spre București, a aspirat destule mașini după fluierul final. Sau – mai știi?! – poate baza de la Mogoșoaia a fost plasată strategic!
În ce mă privește, am venit la meci bucuros că, de când cu seriile astea Est-Vest, pot vedea Cetatea “la treabă”, așa cum se scria în avancronică. În ciuda înfrângerii, n-am fost dezamăgit. Ambele echipe și-au văzut de joc, era evident că n-au ce polițe să-și plătească. Mi-a plăcut mult Sitaru, face foarte bine ambele faze, în repriza a doua și-a asumat și o intervenție grea, alunecare în careu – reușită la milimetru. La mijloc Roman construiește de parcă ar dori să devină edilul Cetății. Dacă ar fi ceva mai dezinvolt, nici Rostaș n-ar fi rău. La faza aia în care a rămas singur cu portarul s-a pierdut de parcă rămăsese singur pe lume. Pe linia de fund parcă ar fi nevoie de unul ca ex-torinezul Citterio, care mi s-a părut a fi jucătorul meciului.
Deși s-a disputat la lumina reflectoarelor (totuși cam puerilă scuza inițială cu nocturna, mai ales de când au apărut terenurile sintetice dotate cu asemenea instalații), meciul a fost luat tot la preț de matineu de comentatorii de la TV Sport, alături de care am stat în tribună. O țineau întruna cu jucătorii moldoveni, n-am auzit să fi pomenit măcar o dată de bucovineni. La un moment dat, unul a făcut o afirmație decentă, anume că dacă aveau mai mult curaj moldovenii ar fi condus măcar cu 1-0, la care celălalt are o replică riscantă, cică în general moldovenii n-au curaj! Băh – vorba lui Jiji – ej nebun?! Păi Ștefan cel Mare e doar o șosea cu stadion?!
