Odată cu trecerea anilor, medicina înregistrează tot mai multe progrese, femeile și bărbații din Occident sunt tot mai longevivi, iar firele de păr alb și semnele trecerii anilor au nevoie din ce în ce mai mult timp pentru a-și face simțită prezența.
Problema este însă că procesul de îmbătrânire nu are loc gradat, ba chiar dimpotrivă. Unele dintre organe încep să îmbătrânească cu mult înaintea noastră. Este cazul creierului, care începe să se „altereze” încă de la vârsta de 20 de ani. Deși la naștere, toți avem „în dotare” în jur de 100 de miliarde de neuroni, la vârsta de 40 de ani se pot pierde chiar și 10.000 pe zi, creând probleme de memorie sau coordonare. Însă ceea ce ne afectează cel mai mult capacitatea celebrară este reducerea sinapselor, altfel spus al conexiunilor între celulele cerebrale, după cum subliniază neurologul Wojtek Rakowicz de la Imperial College din Londra. Un alt organ care începe să „scârțâie” timpuriu sunt, din păcate, plămânii. Încă de la vârsta de 20 de ani, apar primele simptome de reducere a capacității pulmonare. Dacă la 30 de ani, în medie un om reușește să respire la o singură „aspirare” peste un litru de aer, la 70 de ani el va mai „înghiți” doar o jumătate de litru. Un alt organ afectat de timpuriu de trecerea vremii este pielea, care începe să își piardă elasticitatea încă de la vârsta de 25 de ani. Din fericire însă, primele semne pot fi recunoscute abia la 35 de ani, asta în cazul în care individul nu a fumat în exces sau nu și-a petrecut prea mult timp la soare. De aceeași soartă au parte și mușchii care se regenerează și deteriorează continuu în tinerețe. În jurul vârstei de 30 de ani însă, procesul de degenerare este dominant, pentru ca la 40 de ani să se contaste o scădere cu 0,5 până la 2 la sută a masei musculare, în funcție de stilul de viață.
Bâtrânețe – haine grele
Cei care se mențin ceva mai bine sunt sânii, care începe să se conformeze „legii graviației” la vârsta de 35 de ani. Cinci ani mai târziu este rândul mameloanelor. Însă toate acestea sunt doar considerații de natură estetică. Cancerul la sân, de exemplu, nu ține cont de vârstă. La fel de adevărat este însă că odată cu trecerea timpului, celulele noastre se degenerează, iar îmbătrânirea genelor poate face loc aparției tumorilor. Părul (30 de ani), oasele (35) și dinții (40) se numără printre acele organe care încep să îmbătrânească relativ devreme, însă nu exagerat, și prezintă mari diferențe de la om la om. Ochii și inima în schimb încep să prezinte primele semne de îmbătrânire la 40 de ani.
Campionul longevității este în schimb ficatul, care dă primele semne de oboseală mult mai târziu decât noi: la 70 de ani. „Celulele sale au o capacitate de regenerare extraordinară. Dacă un donator nu bea, nu consumă droguri și nu a suferit vreo infecție, este posibil chiar și transplantul de ficat de un septuagenar la un tânăr de 20 de ani”, a explicat David Lloyd, chirurg la Leicester Royal Infirmary . Și, în fine, specialiștii înlătură un ultim tabu legat de longevitatea fertilității masculine. Potrivit unui studiu efectuat de specialiștii de la Centrul de Fecundare artificială din Eylau, ceasul biologic există atât pentru domni, cât și pentru doamne și începe „să ticăie” cu insistență în jurul vârstei de 35 de ani. La această vârstă, cantitatea spermei începe să scadă, iar șansele unei întreruperi de sarcină în cazul partenerei, indiferent de vârsta acesteia, cresc considerabil.
Omul cu două vârste
Fiecare dintre noi are două vârste. Una anagrafică, implacabil notată în cartea de identitate, și una biologică determinată de modificările structurale și funcționale pe care le suportă organismul nostru odată cu trecerea anilor. Aceste modificări pot varia de la subiect la subiect.
La unii pot fi foarte accentuate, în timp ce la alții sunt greu perceptibile, astfel că nu este deloc de mirare că la doi subiecți cu aceeași vârstă anagrafică, la un anumit moment al vieții, procesul de îmbătrânire va fi foarte diferit și ca atare și aspectul fizic și starea funcțională. Gena p53, localizată pe cromozomul 17, este cea care dă startul la „cascada” de evenimente care duc la apoptoză, altfel spus la sinuciderea programată a celulelor în momentul în care acestea și-au îndeplinit misiunea. De menționat că desfășurarea naturală a unui astfel de program este condiționată de o infinitate de factori externi, mulți dintre aceștia fiind determinați de stilul de viață. Astfel se întâmplă că fumatul, alimentația greșită, consumul în exces de alcool, obezitatea, lipsa activității fizice regulate, efectele neuro-endocrine ale stărilor de stres repetate și prelungite, mediul poluat contribuie din plin la o îmbătrânire precoce și ne lipsesc de o bună parte din viața noastră.
