Deși a văzut lumina zilei în urmă cu 680 de zile și are deja aproape un metru înălțime, o fetiță din Suceava nu are încă certificat de naștere, iar în înscrisurile oficiale nu apare decât cu numele mic, Eva, în locul numelui de familie fiind trasă o linie sau …
La această situație ciudată s-a ajuns din cauza complicațiilor legislative și a birocrației care a făcut ca fiecare demers al părinților, la instituții și în instanță, să dureze cu mult mai mult decât s-ar fi așteptat, în condițiile în care un copil are nevoie de acte în fel și fel de situații, de la înscrierea la medicul de familie și beneficierea de servicii medicale, până la primirea alocației.
Calvarul părinților biologici a început în urmă cu aproape doi ani, când, deși mama copilei era deja divorțată, în certificatul medical constatator al născutului, la tată a fost trecut fostul soț, de care s-a separat după plecarea acestuia la muncă în străinătate.
„Fetița a fost concepută în perioada în care se desfășura divorțul de fostul soț, dar copilul este al bărbatului cu care trăiesc în prezent. Hotărârea de divorț a rămas definitivă în data de 09.08.2016, iar eu am născut pe 17.08.2016”, a explicat Luminița Stoian, care considera normal ca în actele de la spital să fie trecut tatăl biologic al copilului, Marius Florin Waclawski.
Numai că, în conformitate cu legislația din România, în perioada conceperii copilului, adică cu 39 de săptămâni înainte, căsătoria era încă valabilă, încât, în mod automat se trece soțul ca tată biologic prezumtiv, până când se demonstrează cu probe ADN și decizie a instanței că de fapt este altă persoană.
Situația a devenit mai complicată când, la Starea Civilă, pentru eliberarea certificatului de naștere al copilului li s-a solicitat o declarație dată de către fostul soț, tatăl prezumtiv, care să fie dată și semnată în fața ofițerului de stare civilă. Numai că acesta se afla în Anglia și nici nu avea de gând să vină în țară pentru acest act, iar varianta ca el să dea o declarație care să fie legalizată acolo nu a fost deloc luată în calcul de autorități, pentru că nu este prevăzută în legislația actuală.
După numeroase drumuri la primărie și fel de fel de cereri, de la Starea Civilă au fost îndrumați să se adreseze instanțelor pentru tutelă și stabilirea numelui de familie, decizia Judecătoriei Suceava fiind singura variantă care le-a rămas pentru a obține certificatul de naștere al copilului, cu nume și prenume.
Între timp a trecut și termenul legal de 30 de zile în care trebuie înregistrată nașterea copilului, încât, când au revenit la primărie au fost trimiși la Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor, să facă alt dosar, pentru înregistrare tardivă a nașterii.
Alte acte, altă umblătură.
„Pe data de 5.10.2016 a fost făcut dosarul pe care l-am dus personal și am adus înapoi la primărie răspunsul afirmativ pentru înregistrare după o săptămână. Nașterea a fost înregistrată pe 12.10.2016 cu actul de naștere nr. 4567, însă cu liniuță în loc de numele de familie. Aveam nevoie de certificat să înscriu copilul la medicul de familie pentru vaccinuri, drept fundamental”, povestește mama Evei.
În cele din urmă, după alte drumuri, a obținut o adeverință cu CNP-ul copilului, singurul act pe care îl poate prezenta acolo unde i se solicită să vină cu acte doveditoare. Nici măcar asta nu a ajutat-o când a fost vorba de obținerea alocației copilului, încât, în această privință, s-au resemnat deja.
Între timp, procesul pe care l-au deschis în 2016 a avut șapte ședințe, în ultima, din ianuarie 2018, fiind pronunțată și sentința, prin care li se admite cererea, constatându-se că nu fostul soț este tatăl biologic al copilului, după cum au demonstrat-o probele ADN recoltate și analizate la Institutul de Medicină Legală de la Iași.
Analize care au costat nu mai puțin de 3.600 de lei, bani pe care instanța a decis să fie achitați de la bugetul statului.
Aceeași instanță a decis ca fetița să poarte numele de familie al tatălui, adică să devină Eva Waclawski.
Toate bune și frumoase, în aparență, numai că problemele nu s-au terminat aici. Pentru că decizia instanțelor nu e valabilă fără motivare, care nu a fost dată nici până acum, la șase luni de la finalizarea ședinței de judecată. Chiar de au depus prin avocat o solicitare de urgentare a motivării, aceasta ar putea veni într-o lună sau peste un an, timp în care părinții copilei sunt „legați de mâini și de picioare” de legislația românească, care nu le permite să facă nimic, chiar de au primit oferte tentante de muncă în străinătate.
„Nicăieri în Europa nu este așa. Numai în România este o lege sucită. În UK, Germania și Italia merg tatăl și mama biologica cu copilul și primesc certificatul. Aici în schimb ne târâim cu procese. Sincer, nu mai știu cum să o scot la capăt odată. Ei nu țin cont că este vorba de un minor la care trebuie să îi ofer un viitor!”, spune Marius Waclawski, care, fiind șofer de camion, poate câștiga de la 2.000 de euro în sus în alte țări din Europa. Numai că nu are de gând să plece de lângă nevastă și copil, pe care ar vrea să îi ia cu el acolo unde se va duce la muncă.
În condițiile în care atât în Suceava, cât și în țară tot mai multe cazuri de acest gen se înregistrează, în special ca urmare a fenomenului migrării forței de muncă în străinătate, legislația de la noi, învechită și complicată, combinată cu birocrația și lipsa unor prevederi care să grăbească îndeplinirea formalităților, face ca mame abia operate, cu odrasla în brațe, să facă zeci de drumuri pe la instituții, să se lupte în instanță pentru drepturile lor, în timp ce copilul crește și ajunge mare, fără a avea certificat de naștere și având în loc de nume doar o liniuță.
