La 15 ani, un băiat din Drăgoiești este țintuit la pat de o boală gravă. Alexandru Popescu nu știe ce înseamnă să stai în picioare sau să faci câțiva pași, fără sprijin, fiind diagnosticat, la câteva luni după naștere, cu “tetrapareză spastică fără locomoție”. Picioarele nu-l ascultă, dar nici mâinile nu și le poate folosi complet. O viață între suferință și speranță. Un exercițiu simplu, acela de a sta nemișcați într-un scaun câteva ore, înfruntându-ne voința de a ne ridica atunci când vrem, de a face câțiva pași când cineva ne cere asta, ne-ar putea da sentimentul de deznădejde. Dar ce poate simți un adolescent care, de 15 ani, de când s-a născut (19 februarie 2000), nu a reușit să facă nici un pas singur?
La vârsta de 8 luni, mama băiatului, Paulina Popescu, a observat că fiul ei ar avea probleme de sănătate, pentru că nu-și ținea capul cum trebuie și nu putea să stea pe șezut. A mers cu băiatul la diverși medici, pentru un diagnostic corect, iar la vârsta de 2 ani, Alexandru a suportat prima operație la Spitalul “Grigore Alexandrescu” din București. De atunci, au urmat alte șapte intervenții chirurgicale și ședințe de recuperare la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol.
Costurile operației se ridică la aproape 2.000 de euro, bani de care familia nu dispune
Dacă vă gândiți că Alexandru și familia lui sunt cuprinși de deznădejde, după atâtea operații și drumuri bătătorite către spitale și centre de recuperare, vă înșelați. Ei trăiesc cu speranța că într-o bună zi tânărul Alexandru va merge singur, chiar dacă sprijinit de un cadru sau o cârjă. Speranța vine de la Chișinău, de la o clinică de ortopedie unde Alexandru trebuie să ajungă pe 10 noiembrie, pentru o intervenție. Cu sprijinul Fundației IKON din Galați, Alexandru a fost consultat de dr. Platon, medic ortoped în Chișinău, recomandându-i-se o intervenție de urgență (vârsta fiind destul de mare) la Chișinău (miofibrotomie subcutanată pe etape, după metoda profesorului Ulzibat din Moscova). Costurile operației se ridică la aproape 2.000 de euro, bani de care familia, din păcate, nu dispune.
Părinții lui Alexandru au discutat cu mai multe familii ai căror copii au avut astfel de probleme de sănătate și au aflat că rezultatele au fost foarte bune. De aceea își doresc din tot sufletul să-și poată opera copilul la Chișinău. Alexandru face parte dintr-o familie modestă din Drăgoiești. Mama băiatului este asistentul personal al copilului și primește o indemnizație lunară de 805 lei, la care se adaugă o alocație complementară de 160 de lei lunar. Vasile Popescu, tatăl lui Alexandru, lucrează cu ziua prin sat, pentru a mai îmbunătăți bugetul familiei. Alexandru mai are un frate, Andrei Bogdan, în vârstă de 22 de ani, care lucrează la o fermă din localitate și care întenționează să-și întemeieze, în curând, propria familie.
Stând de vorbă cu Paulina Popescu, mama băiatului, am descoperit un om plin de optimism, de încredere că fiul ei se va face bine. „Nu vreau să-l fac sportiv. Sunt conștientă de gravitatea bolii, dar măcar să meargă singur la baie, să-și ia singur mâncarea de pe masă, să iasă în curte, sprijinit de o cârjă sau de un cadru. Această minune încă nu s-a întâmplat. Avem speranțe că după operația de la Chișinău viața lui Alexandru se va schimba în bine. De aceea am lăsat deoparte jena, rușinea de a ne spune povestea public, și încercăm să ajungem la sufletul oamenilor care ne înțeleg suferința, mai ales durerea lui Alexandru, oameni care ne pot ajuta să adunăm suma de bani cu care să putem merge în noiembrie la Chișinău”, ne-a povestit femeia, în vârstă de 48 de ani.
Paulina Popescu: „El îmi dă putere, eu îi dau speranță”
Elevul Alexandru Popescu este, din luna mai a acestui an, în atenția Serviciului Echipe Mobile din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava. Echipa Mobilă de la Gura Humorului se deplasează periodic la domiciliul băiatului pentru ședințe de recuperare. Kinetoterapeutul Antonel Sahlean și asistentul social Jana Șutac, de la Gura Humorului (Echipa Mobilă), au devenit între timp și prieteni buni ai familiei Popescu.
Pe lângă exercițiile de recuperare pe care le face cu kinetoterapeutul, Alexandru face exerciții și singur, cu ajutorul mamei. „Între noi există o relație specială. Vorbim aproape despre orice. El îmi dă putere, eu îi dau speranță. Cum aș putea să cad eu psihic și să mă vadă că disper? Acest lucru nu este posibil. Mă lupt cu toată ființa mea să îl fac să se descurce cât de cât singur. Cât trăiesc eu, nu-i va lipsi nimic. Dar mă gândesc și la momentul în care noi nu vom putea să-l mai ajutăm”, ne-a povestit, cu lacrimi în ochi, mama băiatului.
Alexandru este permanent sub tratament. Băiatul este în clasa a VIII-a, învățământ la domiciliu, și vrea să facă măcar zece clase. Deși îi este greu să fie un elev normal, pentru că boala i-a afectat și mâinile, băiatul face eforturi să scrie și să folosească un calculator. Alexandru încearcă să aibă o viață socială normală. Nu se plânge de faptul că soarta a fost poate nedreaptă cu el. Ajutat de părinți și de căruciorul cu rotile, fără de care nu ar putea ieși din casă, băiatul merge la biserică, își vizitează rudele și este tratat de apropiați ca un copil normal.
„Noi asta am făcut mereu. L-am tratat ca pe un copil normal, nu ca pe un copil paralizat. Îl ajutăm, pentru că nu poate să facă multe lucruri, dar îl lăsăm uneori singur în casă, pentru a-l testa, să vedem cum reacționează când este fără ajutor. Nu are depresii și ne bucură că a înțeles că asta este crucea lui, a noastră și nu trebuie să învinovățim pe nimeni. Eu cred că la naștere s-a întâmplat ceva. A avut cordonul ombilical în jurul gâtului, și deși m-am internat în spital cu o săptămână înainte de termenul stabilit pentru naștere, pentru că nu mă simțeam bine, nu mi s-a făcut cezariană”, ne-a povestit femeia.
Alexandru are nevoie de ajutor!
Familia Popescu pune deja bani deoparte, din puținul lor, și au promisiuni că vor fi ajutați, pentru operația lui Alexandru, și de Primăria Drăgoiești, cu un fond de urgență. Cu toate acestea, timpul până la operație este destul de scurt și familia nu crede că va reuși să strângă suma necesară pentru operație. În aceste condiții, Alexandru poate rata șansa de a face, în sfârșit, primii pași din viața lui, fără ajutorul părinților. De aceea, cei care puteți să ajutați această familie cu orice sumă de bani, cât de mică, și puteți netezi într-un fel drumul lui Alexandru spre o viață mai ușoară, mai lipsită de suferință, puteți să faceți donații în contul în lei deschis la Banca Română de Dezvoltare de Paulina Popescu: Cod IBAN: RO03BRDE340SV58888743400 sau puteți suna la numerele de telefon 0746 882 558 (Jana Șutac, asistent social – Echipa Mobilă Gura Humorului) și 0758 346 105 (Paulina Popescu, mama lui Alexandru).
