Kohleria este o plantă originară din America Centrală și Meridională. Ea poate fi cultivată fie în ghivece suspendate, fie în cele obișnuite. Este mult mai cunoscută sub denumirea de „Clopoțelul australian”. Planta are rădăcini sub formă de rizomi, tulpini pendente, frunze păroase, ovale, de culoare verde închis și flori tubulare.
Diversitatea de culori în care se prezintă florile acestei plante, de la roșu intens cu stropi grena, la portocaliu sau galben cu stropi roșii sau chiar roz-verzui cu puncte mov-liliachii, o face extrem de atractivă și căutată de colecționari. Plantele pot ajunge la 20-25 de centimetri, dar există și varietăți mai compacte. Rizomii tind să crească și să ocupe tot spațiul disponibil și sunt recomandate schimbarea ghiveciului și rărirea plantei în fiecare an, la începutul primăverii.
Planta are nevoie de spații aerisite, dezvoltându-se deopotrivă pe verticală, dar și pe orizontală.
Îngrijire
Lumina reprezintă un factor-cheie în cultivarea acestei plante de interior. Kohleria preferă zonele luminoase, însă nu foarte expuse razelor directe ale soarelui. Frunzele vor căpăta un aspect concav și cu ușoare arsuri pe margini.
Primăvara și vara, ghivecele pot fi mutate afară, într-un loc ferit de vânt. Iarna este recomandat ca planta să fie ținută în apartament. O iluminare insuficientă face ca planta să crească anemic, dezvoltându-și tulpina subțire și înaltă, cu frunze rare, de un verde pal și fără flori. Se dezvoltă repede dacă temperatura este în jur de 20 de grade Celsius, dar rezistă și la peste 40 de grade Celsius sau doar la câteva grade iarna, când intră în repaus. În perioada vegetativă, din martie și până în octombrie, se udă cu regularitate, fără însă a face exces de apă.
În lunile de iarnă, planta intră în repaus vegetativ și este recomandată diminuarea udărilor. Primăvara și vara se poate administra îngrășământ pentru plantele cu flori o dată la 15-20 de zile. Acesta se va amesteca în apa folosită la udat.
Kohleria nu este pretențioasă în privința solului, dar, dacă nu are un drenaj bun, există riscul apariției dereglărilor de udare, fapt ce duce la pierderea florilor. Crește bine și înflorește în aproape toate tipurile de substrat, dar cele fertile, ușoare și afânate, sunt de departe cele mai potrivite, iar cele ce au și un pH ușor acid (între 4,5 și 6,5) sunt ideale. Înflorește de primăvară până toamna târziu, începând chiar cu luna mai. Dacă beneficiază de condiții propice, poate înflori și pe timp de iarnă.
Înmulțire, paraziți și boli
Înmulțirea se poate face prin butași de vârfuri, prin rizomi sau porțiuni de rizomi, suficient de mari sau care să conțină doi-trei muguri. Condițiile necesare pentru reușita înrădăcinării sunt umiditatea ridicată și căldura.
Înmulțirea plantei se poate face în perioada caldă a anului, dar și iarna, dacă îi asigurați temperaturi peste 15 grade Celsius. Atât butașii de vârfuri, cât și rizomii se vor planta în substrat poros și ușor, pe bază de turbă și nisip.
Este una dintre cele mai puțin expuse plante la boli și dăunători. Se poate întâmpla însă să fie atacată de afidieni și de păianjenii roșii. Kohleria reacționează însă la condițiile de mediu necorespunzătoare.
