Printre multe alte noutăți legate de accesul în Deltă, nu neapărat pentru pescuit, ci și pentru orice alte activități legate de turism, se numără și cea referitoare la campare. În momentul în care mergi la sediul Rezervației Biosferei pentru a te interesa de posibilele locuri unde să te instalezi (iar asta îi interesează îndeosebi pe pescari), mai întâi dai cu ochii de un afiș, iar apoi ți se comunică și verbal, că în Rezervația Biosferei Delta Dunării camparea este… strict interzisă! Mai exact, sunt în total trei locuri unde turiștii sunt poftiți să-și instaleze corturi, rulote și ce-or mai avea, chestiune care pentru pescari este egală cu interdicția de a pescui. Fiindcă, exemplul nostru, suntem aici trei familii (Fălticeni, Suceava, București) venite pentru două săptămâni la pescuit. Descărcatul din mașina fiecăruia durează câteva ore, aranjatul pe mal alte câteva, iar dacă ar trebui să repeți zilnic operațiunea de descărcare-instalare-încărcare, practic nu ți-ar mai rămâne timp pentru pescuit.
Bucureștenii cu care suntem prieteni de câteva zeci de ani, oameni săriți binișor de 75 de ani, tocmai s-au întors din țările nordice, exact la timp pentru a ni se alătura la Pardina. Citind și ei minunea de la ARBDD, ne-au spus că în Suedia, Danemarca și Norvegia nu există nici un loc interzis pentru campare. Revin acum la ceea ce vă promisesem în finalul episodului precedent, anume coșmarul deplasării de la Tulcea la Pardina, pe un drum al cărui capăt este teoretic la Chilia, dar pe care fiecare metru de deplasare înseamnă o aventură. Este, practic, un fel de dig din pământ bătătorit, peste care unul sau mai mulți idioți au aruncat în devălmășie niște bolovani colțuroși, probabil câteva zeci de mii de vagoane. Fiecare colțișor al autoturismului scârțâie, pocnește și geme, totalul gropilor înșirate pe cei 37 de kilometri dintre Tulcea și Pardina fiind de ordinul câtorva zeci de mii. Eu am străbătut acest drum în ceva mai puțin de trei ore, media fiind de circa 14 kilometri la oră. În fiecare minut de traseu ne rugam Domnului să ne ajute să ajungem la destinație. Culmea tupeului ni se pare înscrierea acestui traseu de coșmar printre cele șapte trasee turistice omologate ca atare și recomandate printr-un alt afiș la sediul aceleiași nenorocite de instituții numite ARBDD.
Presupunând că un turist străin este suficient de naiv, suficient de prost informat și încrezător până la tâmpenie în minciunile înșirate pe afiș și verbal la panarama asta de instituție, cu siguranță că dacă ar avea atât noroc încât să poată și reveni la Tulcea cu mașina și creierii nezdruncinați, atunci cu siguranță că odată ajuns acasă nu numai că ar face o antireclamă pe deplin justificată, ci ar da și statul român în judecată. Spre norocul nostru porcesc, turiștii străini sunt doar o himeră, singurii care mai „pun botul” la țeapa numită turism în Delta Dunării sunt câțiva români, printre care mă număr și eu, suficient de proști și obișnuiți cu răul pentru a încerca an de an acest tembel exercițiu de supraviețuire numai din dorința de a simți un pește, încă mai prost decât ei, zbătându-se la capătul firului.
Dacă există totuși un lucru bun aici, la Pardina, atunci este faptul că nu se braconează decât cu metode deja tradiționale, recte setci de toate dimensiunile. Nu se pescuiește cu curent electric, ceea ce este deja o dovadă de mare civilizație. Dacă ar mai exista și apă potabilă, eventual și coșuri de gunoi și toalete ecologice, atunci chiar ni s-ar părea că este raiul pe pământ. Deocamdată însă, iar asta durează de vreo 50 de ani, ne-am acomodat perfect cu iadul numit cu nesimțire fără margini România turistică. Pește este, nu foarte mult, nu foarte mare, dar cât timp există rezerva de țuică și de bere, mărimea peștelui chiar nu are importanță. Am ascultat meciurile de joi seară la radio. Din câte am înțeles, singura echipă care a jucat exact ceea ce așteptam de la ea este, ca mai mereu, Dinamo. Să o lăsăm să se pregătească pentru Liga Campionilor. Le-aș sugera capilor grupării dinamoviste un cantonament la Pardina, la sfârșitul căruia cu siguranță că după revenirea în civilizație nimic nu i-ar mai opri pe Dinamo să facă scor chiar cu Barcelona.
