Jocurile, amuzamentul și glumele nu sunt inventate de omul modern, ci există de când lumea, fiind, așa cum susțin experții, liantul care a ținut omenirea unită atâta vreme.
Antropologii susțin că oamenii primitivi foloseau timpul de joacă și umorul pentru a învinge tendința înnăscută spre agresiune și dominație și că jocul a fost din totdeauna un element necesar, chiar indispensabil pentru formarea unei comunități și a societății. „Jocul și umorul nu erau doar un mod de distracție”, a explicat psihologul american Peter Gray. „Aceste activități reprezentau felul în care se menținea grupul, o modalitate de a promova o oarecare egalitate și o relativă pace, de care oamenii din acele vremuri depindeau în totalitate”, a mai spus profesorul Gray.
Cercetările efectuate în epoca modernă au scos la iveală faptul că umorul este o sursă nesecată de speranță și că, în plus, sarcasmul și ironia fac parte integrantă din natura umană, fiind, cel mai probabil, un lucru benefic din punct de vedere al evoluției.
Jocul liber, pasul spre progres
În studiile și lucrările sale, Peter Gray ia în considerare toate aceste aspecte, dar se concentrează mai mult pe un domeniu ce nu este studiat foarte amănunțit: jocurile copilărești văzute prin ochii adulților. Gray își imaginează că, în epoca primitivă, copiii se transformau în adulți doar datorită faptului că se jucau „liber”. De fapt, spune psihologul, jocurile primitive ar putea fi asemănate cu cele existente în cultura contemporană. Și atunci, ca și acum, era vorba de un joc la care participă copii de vârste diferite, o joacă noncompetitivă tocmai pentru că nu este organizată de adulți. Numai că această „joacă liberă” este complet diferită de activitățile moderne de recreere precum jocurile video, privitul la televizor, sportul sau activitățile extracurriculare structurate. „Chiar și când copiii participă la jocuri ce sunt competitive, ca, de exemplu, baschet sau cărți, nu câștigul este pe primul loc, ci participarea, individual sau în echipă. Dacă această competiție este dusă prea departe, nu mai e vorba de un joc liber”, a mai spus Peter Gray.
Părerea acestui psiholog este că „talentul” cel mai important în viața socială este acela de a ști cum să facem pe plac celor din jur, satisfăcându-ne în același timp propriile nevoi și dorințe. Jocul și joaca sunt cele două elemente care îi învață pe copii să se înțeleagă bine cu cei din jur, să facă și compromisuri, să anticipeze și să satisfacă și nevoile lor.
Valoarea jocului
Jocul social contrabalansează înclinațiile către lăcomie și aroganță și promovează preocuparea pentru sentimentele și bunăstarea celor din jur, numai că se pare că în ziua de azi ne-am cam îndepărtat de la aceste „obiceiuri”.
Multe studii efectuate pe oamenii moderni au arătat că adulții alocă din ce în ce mai puțin timp jocului. În plus, părinții se asigură că micuții lor sunt implicați în activități bine structurate și în jocuri sportive competitive, iar cel mai grav lucru este că își găsesc totuși timp să țipe la propriii copii, la adversarii acestora și chiar la arbitri. „Oamenii încep să-și dea seama că s-a mers prea departe învățând copiii doar să intre în competiții”, a spus Peter Gray. „Omul modern privează copiii de formele normale, necompetitive ale jocului social, care sunt, de fapt, esențiale pentru trezirea sentimentelor de egalitate, corectitudine și preocupare față de nevoile celor din jur”, a adăugat psihologul. Acesta a concluzionat că s-ar putea emite teoria că acțiunile egoiste ce au avut drept rezultat recentul colaps economic sunt, pe undeva, simptomele unei societăți care a uitat cum să se joace.
