Principală metodă prin care copilul învață să vorbească este imitația. Din primele zile de viața părinții îi vorbesc copilului, îi cântă, îi “povestesc”. Specialiștii spun că este indicat să i se vorbească copilului cât mai mult, calm și clar, chiar dacă acesta nu înțelege încă ce i se spune. Treptat copilul imită sunete, la început fără un sens anume, apoi anumite sunete transmit anumite înțelesuri.
De la sunete copilul trece la silabe, apoi la cuvinte și ulterior la propoziții.
În această perioadă este important ca părinții să ajute copilul să dobândească cuvinte. Cărțile care prezintă obiecte singulare pe câte o pagină, realizate corect din punct de vedere grafic, în concordanță cu realitatea, colorate corespunzător, sunt de mare folos (la fel și obiectele concrete). Există colecții de cărți tematice: animale sălbatice, domestice, obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic etc. Acestea contribuie la dezvoltarea vocabularului pe o anumită temă.
Lectura realizată de către părinți este foarte importantă în formarea vocabularului și nu numai. Până să vorbim de lectura propriu-zisă a unei povești, părinții pot apela la lectura unei imagini în care să implice și copilul.
Memorarea unor poezii scurte, care să facă plăcere copilului, să conțină cuvinte uzuale care să poată fi înțelese de el, este un alt mod plăcut de a petrece timp activ alături de copil și de a contribui la fluența vorbirii.
După ce copilul stăpânește deja un fond de cuvinte, părinții se pot inspira din jocurile didactice pentru lărgirea vocabularului. Iată câteva exemple de jocuri care pot fi inițiate oriunde și oricând:
– “Eu spun una tu spui multe” sau “Eu spun multe, tu spui una” – prin acest joc copilul învață să exprime corect numărul singular și numărul plural
– “Alintarea cuvintelor” / “Mic-mare” – învățarea diminutivelor (băiat-băiețel, pisică-pisicuță)
– “Familia animalelor” – copiii vor învăța că unele ființe se denumesc prin cuvinte total diferite în funcție de gen (cocoș – găină – pui), altele au “o parte” asemănătoare (broască – broscoi – broscuță), sau păstrează același cuvânt (elefant, peste), cu mult înainte de noțiunile care se vor dobândi în școală de substantiv, gen, rădăcină, sufix, epicen, defectiv de număr etc.
– “Cuvinte care încep cu sunetul/litera …” – se alcătuiesc șiruri de cuvinte care încep cu un anumit sunet/litera
– “Obiecte care au culoarea …” – se alcătuiesc șiruri de cuvinte care denumesc obiecte potrivite culorii alese
– Aceste exerciții-joc pot fi foarte variate. Există cărți din care părinții se pot inspira, pot fi preluate diferite tipuri de astfel de jocuri didactice din activitatea de la grădiniță sau școală și de ce nu, imaginația părinților poate contribui la lărgirea sferei acestora. Este important că fiecare copil să fie solicitat cât mai des în situații de comunicare
După ce vocabularul copilului prinde contur, “jocurile de cuvinte” vizează mai mult dezvoltarea exprimării și corectitudinea acesteia.
Dezvoltarea limbajului, însușirea noțiunilor și formarea abilităților de comunicare continuă indiferent de vârstă. Copiii mai mari pot fi antrenați în jocuri cu grad ridicat de implicare: șiruri de cuvinte formate din ultima silabă a cuvântului anterior, șiruri de propoziții (legate în fraze sau individuale ca sens) pornind de la ultimul cuvânt al propoziției, propoziții care cer descoperirea unei greșeli și reformularea corectă etc.
Alte jocuri solicită și cunoștințe din diferite domenii, cum ar fi cel cunoscut că TOMANAP. Să amintim și Scrabble, jocul fără vârstă.
Prin joc totul devine mai ușor, învățarea primește eficiență și devine o activitate plăcută.
www.problemele-copilului-meu.ro
