„Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.” (Albert Einstein)
Dincolo de caracterul plăcut și relaxant, jocul are valențe educative și instructive. Este o activitate naturală a vârstelor mici, o modalitate accesibilă de a învăța prin descoperire și reflecție. Dacă pentru adulți jocul este o relaxare, o modalitate de recreere și petrecere a timpului liber, pentru copii este o munca.
Copilul devine agent activ al propriei învățări, învață prin toate cele cinci simțuri (văz, auz, miros, gust, tactil), cercetează, își dezvolta capacitățile și abilitățile, limbajul și reacțiile, recreează realitatea.
Jocul este prima activitate serioasă de învățare care debutează în familie și își păstrează importanța de activitate fundamentală până la începerea vieții școlare. Școală integrează treptat alte tipuri de învățare, dar nu se detașează total de joc deoarece valoarea psiho-pedagogică a acestuia asigură înțelegerea și eficiența în perioadă școlară mică.
Copilul crește prin joc, își antrenează spiritul de observație, atenția, imaginația, memoria, gândirea. Dezvoltarea proceselor psihice va permite ulterior trecerea de la concret la abstract, de la particular la general. Treptat, învățarea prin joc va ceda locul învățării propriu-zise, dar nevoia de joc nu va dispărea niciodată. Jocul va rămâne întotdeauna o formă relaxantă de recreere, de odihnă activă, de reîncărcare cu energie și regăsire.
Jocul întreține curiozitatea și setea de cunoaștere și contribuie la dezvoltarea motivației interioare. Prin joc copilul socializează, dobândește modele de comportament, valori morale, exersează activitățile adulților. Sentimentele generate de joc contribuie la dezvoltarea și maturizarea emoțională.
Jocul este trăirea realității sub toate aspectele ei unde copilul este personajul principal, locul unde se manifestă, aplică experiențe, ia decizii și dobândește abilitățile necesare vieții reale.
Pornind de la aceste informații oferite de specialiști în urma analizei jocului ca tip de activitate și învățare și a consecințelor prezenței sau lipsei acestuia, ar trebui să medităm mai mult la anumite afirmații pe care le fac unii părinți: „Iar te joci? / Numai la joacă îți este gândul! / Nu ai voie să te joci toate săptămână …”
www.problemele-copilului-meu.ro
