Izvor nesecat…

Pe vremea lui Ceaușescu (ăla adevărat, nu suferindul care bântuie – inexplicabil – liber în jurul demnitarilor și îi înjurăîn toate felurile pe mai toți cei care nu fac parte din același salon psihiatric sau partid/ONG! cu el) circulacu o frecvență exagerată sintagma din titlul de astăzi. Aproape orice devenea „izvor nesecat” de ceva: de talente, dacă era vorba de cântăreți sau sportivi, de bunăstare, dacă era vorba de efortul Partidului Comunist de a mai mări leafa cu 3 lei, de inspirație, când se analiza poezia vreunui poet în curs de afirmare, și tot așa. Fără a face câtuși de puțin mișto de formularea asta, vreau să vă atrag atgentia asupra izvorului nesecat de românce talentate care au năpădit tablourile competițiilor internaționale de tenis în ultima perioadă, cam de pe când a izbucnit pandemia. Dincolo de cele care deja se clasicizaseră (Halep, Niculescu, Cîrstea, Begu), ba chiar se eternizaseră (iar procesul e încă în desfășurare!, din moment ce Niculescu, în cuplu cu Olaru, a reușit cea mai bună performanță a ei chiar acum, la USOpen, sfert de finală), pe lângă aparițiile, când și când notabile, ale lui Dulgheru, Bara, Bogdan, au izvorât încă alte nume, de care, exceptând-o pe Ruse, chiar n-am auzit, până în clipa în care le-am văzut pe tablou la câte un turneu. Multe nu înseamnă automat și foarte bune, deși calitate există atât timp cât la Wimbledon au fost în total 7 pe tabloul de simplu. Foarte interesant e că izvorul e mai cuprinzător decât ne puteam aștepta până de curând: aveam o mare jucătoare… canadiană, Bianca Andreescu, iar anul acesta realmente a țâșnit în prim-planul mondial minunată englezoaică/chinezoaică… de Gibraltar!, Emma Răducanu, pe care am urmărit-o deja de vreo 4 ori în USOpen și pe care o aștept diseară să câștige trofeul. Dar mi-e teamă de ce poate canadiana Fernandez, altă copilita, aparent fragilă, la fel de talentată și care lovește mingea cu o forță neverosimilă. Va fi o finală de vis, credeți-mă. Hai Emma!