Izmenele Naționalei

Substantivul defectiv de singular „indispensabili” are ca sinonim „izmene”. Este ceea ce vreau să spun și eu azi, jucându-mă nițel cu limba română. Nu este, așadar, vorba despre obiectul de îmbrăcăminte, ci despre băieții ăia, fotbaliști după unii, despre care se încearcă a ni se inocula ideea pe deplin greșită că ar fi indispensabili echipei naționale. Că fără ei nu doar că nu obținem performanțele mult visate, dar am face mai bine chiar să nu ne mai prezentăm, întrucât Naționala fără domniile lor e ca tortul fără moț. Sau ca, pardon, coliva fără bomboane. Fixația nu e proaspătă, nici vorbă. Încă din străvechime am avut parte de selecționeri cu psihoze de acest fel. Bunăoară, numitul Angelo Niculescu, odihnească în pace!, un dobitoc fără frontiere poreclit parcă la mișto „profesorul”, explicase o dată la televizor cum alcătuiește el echipa națională: „Iau o coală albă și scriu pe ea «Radu Nunweiler». Apoi pun în jurul lui alte 10 nume, oricare ar fi alea”. Adică ăla era pentru „profesorul” analfabet etalonul de fotbalist de mare valoare… într-o vreme în care jucau Gicu Dobrin, Florea Dumitrache, Cornel Dinu, Mircea Lucescu etc., etc.!!! Iar Nunweiler VI ăsta era așa, un fel de Ionuț Lupescu de mai încoace, unul care pasa perfect la distanțe de 5 până la 8 metri. Și atât! Mai târziu, ne-au blagoslovit cu faliții lor și alde Piți, lasă-ne! ori Răzvan Lucescu, că doar ei i-au inventat pe Maxim ori Florescu, niște panarame de fotbaliști care nu-ncăpeau nici pe la cluburile de liga a 2-a din țări normale. Pe Daum nu-l băgăm în calcule, dar avea și ăsta fixații, amintiți-vă. Am sperat că sosirea lui Contra să aducă măcar în sensul ăsta o schimbare de orientare. Când colo, Guriță ne terorizează și el cu Gicu Grozav și cu „veșnicul căpitan”, Chichireș, sau cum l-o chema, că parcă nu-ți vine nici să reții numele corect al unuia care în 5 ani a jucat mai multe meciuri la Națională decât la echipele de club care nu-și dădeau rând să-l gonească. Acum, după ce 4 din 4 goluri ale lui Sassuolo l-au avut drept coautor pe Chichireș, sau cum i-o zice, poate s-o învrednici Guriță să mai încerce și altceva, că uite, Tamaș, Moți și Săpunaru abia așteaptă!! Hai c-am glumit, Guriță!