Ivan, eternul, a plecat în eternitate

O imensă tristețe m-a copleșit la aflarea veștii că alaltăieri ne-a părăsit omul pe care l-am stimat și l-am iubit mai mult decât pe oricare alt campion român, și pe care l-am considerat cel mai mare sportiv din întreaga istorie a sportului românesc. În inima mea, minunatul om și performer Ivan Patzaichin împarte locul cel mai important cu Roger Federer. Nu știu ce altceva aș putea spune decât că sunt fericit că datorită vârstei mele înaintate am avut prilejul să îl văd în toate momentele de vârf ale carierei sale inegalabile, inclusiv în istoricele curse de la Olimpiada de la Munchen, din 1972. Dumnezeu să-l odihnească în pace sau, și mai bine, să îi dea o canoe în care să vâslească prin râurile de lapte și miere de Acolo!
Am trecut cu bine și de al doilea hop din cele 3 programate în runda asta de preliminarii ale Mondialului din Qatar. Nu aș zice că am avut emoții, deși cu câteva zile în urmă, Germania abia de câștigase cu un amărât de 2-0 meciul cu același Liechtenstein. Eu însă am luat în calcul că Islanda, care cu noi n-a arătat absolut nimic, bătuse Liechtensteinul chiar în deplasare. Pot zice că am câștigat la pas, chiar dacă de vreo două ori tot am avut emoții și cu ăștia. În paralel, Germania a trimis Armenia acolo unde în principiu îi este locul, adică la ladade gunoi a grupei. Mă sperie numai gândul că ăștia au putut să ne bată! Separat, Macedonia de Nord nu a reușit mai mult de un egal acolo unde noi am bătut cu 2-0, în Islanda adică, de unde putem specula căși noi, și ei, am dat în deplasare câte două goluri, numai că ei au și luat două, în timp ce noi nu am primit nici unul. De aici, rezultă că avem atacurile la fel de bune, dar noi avem o apărare mai bună decât a lor, așa că mâine s-ar cuveni să atacăm. Și să batem! Ceea și cred că se va întâmpla, calificarea redevenind o țintă vizibilă, după ce la precedenta serie de 3 meciuri dispăruse mai dihai ca Fata Morgana, personaj aflat la el acasă în Qatar!