Iubirea de Dumnezeu

Dragostea este un adânc al iluminării – Sfântul Ioan Scărarul
Iubirea este, după calitatea ei, asemănare cu Dumnezeu pe cât e cu putință muritorilor; după lucrarea ei, e o beție a sufletului; după efectul ei, este izvor de credința, abis al îndelungii răbdări, ocean al smereniei – Sfântul Ioan Scărarul
De această beție duhovnicească au fost beți apostolii și martirii, cei dintâi străbătând toată lumea întru osteneală și osârdie, ceilalți vărsându-și sângele ca pe o apă din mădularele tăiate și suferind chinurile cele mai mari fără să slăbească cu sufletul – Sfântul Ioan Scărarul
“Dumnezeu este iubire” iar acela care încearcă să-l definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării – Sfântul Ioan Scărarul
Iubirea care are pe Dumnezeu de cauză este ca un izvor țâșnitor, care nu-și întrerupe niciodată curgerea. Căci însuși El este izvorul iubirii și materia care o alimentează nu se sfârșește niciodată. Niciodată nu-i lipsește celui ce s-a învrednicit de e materia care-l poartă spre pomenirea lui Dumnezeu, încât și în somn stă de vorbă cu Dumnezeu. – Sfântul Isaac Sirul
Iubirea face sufletul extatic. De aceea, inima celui care o simte nu mai poate să se despartă de ea, ci pe măsura iubirii venite asupra lui se observa în el o schimbare neobișnuită. Iar semnele sensibile ale acestei schimbări sunt fața omului devine aprinsă, plină de farmec, trupul lui se încălzește, frica și rușinea se depărtează de la el și devine așa zicând extatic. Puterea care strânge mintea fuge de la el, ieșindu-și oarecum din sine. Moartea înfricoșată o socotește bucurie și niciodată contemplația minții nu mai suferă vreo întrerupere în înțelegerea celor cerești… Cunoștința și vederea lui cea naturală au dispărut și nu mai simte mișcarea lui, care se mișcă printre lucruri și chiar dacă face ceva nu simte ca unul ce are mintea plutind în contemplație și cugetarea lui într-o vorbire continuă cu cineva – Sfântul Isaac Sirul.
În măsura în care avem dragostea, în aceeași măsură posedam și teamă. Cine însă nu are teamă, acela sau este plin de iubire, sau este mort cu sufletul – Sfântul Ioan Scărarul
Cel care iubește pe Domnul a iubit mai-nainte pe fratele său – Sfântul Ioan Scărarul
O mamă nu are atâta afecțiune față de pruncul căruia îi dă pieptul ei să-l sugă, pe cât are pururea fiul dragostei față de Domnul său – Sfântul Ioan Scărarul
Cel care iubește cu adevărat are mereu înaintea ochilor minții chipul celui îndrăgit și cu atâta plăcere îl privește înlăuntrul gândului său, încât și noaptea în vis nu-și poate stăpâni elanul care-l atrage spre cel dorit. Rănindu-se cu această dragoste, cineva spunea următoarele cuvinte: “Eu dorm, dar inima mea veghează” – Sfântul Ioan Scărarul
Fericit este cel ce are o așa dragoste de Dumnezeu, precum are cel nebun îndrăgostit de iubita sa – Sfântul Ioan Scărarul
Fericit este omul care nu se lipește de nici un lucru stricăcios și vremelnic. – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dragostea este o dispoziție bună și afectuoasă a sufletului, datorită căreia el nu cinstește nici unul dintre lucruri mai mult decât cunoștința lui Dumnezeu. Dar este cu neputință să ajungă la deprinderea dragostei cel ce e împătimit de ceva din cele pământești – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dragostea e născută din nepătimire; nepătimirea de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare și îndelungă răbdare; iar pe acestea le naște înfrânarea cea atot-cuprinzătoare. Înfrânarea, la rândul ei, e născută de frica de Dumnezeu, în sfârșit frica din credința în Domnul. – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Suflet desăvârșit e acela a cărui putere pătimitoare înclină cu totul spre Dumnezeu – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Daca iubește cineva pe Dumnezeu, acela se grăbește să facă cele plăcute ale Lui – Sfântul Maxim Mărturisitorul
(Din Filocalii)