Italia merge în finală cu două goluri în ultimele minute de prelungiri

Reprezentativa Italiei s-a calificat în finala Cupei Mondiale, după ce a învins Germania, cu scorul de 2-0, după prelungiri, într-un meci în care și-a lăsat mereu adversarul să „adulmece” ideea unei victorii și a așteptat până în ultimul moment pentru a-i da lovitura de grație. Ambele echipe, triple campioane mondiale, au început meciul în forță, chiar cu o ușoară nervozitate. Germanii, aflați în căutarea primei victorii în fața Italiei la un turneu final de Cupă Mondială, au jucat la intimidare, cu intervenții la limita regulamentului asupra adversarilor, însă „centralul” mexican Benito Archundia a scos o singură dată cartonașul galben din buzunar, în minutul 40, pentru Tim Borowski. Prima mare ocazie a partidei a aparținut Italiei, în minutul 16. Profitând de faptul că germanii au zăbovit prea mult cerând penalti, pentru un presupus henț în careu comis de Andrea Pirlo, Totti l-a găsit foarte bine pe stânga pe Perotta, care a intrat în careu însă și-a prelungit puțin mai mult balonul, permițându-i portarului Jens Lehmann să intervină. La poarta cealaltă, cel mai periculos s-a dovedit a fi Bernd Schneider, însă șutul său de la 13 metri, din minutul 34, a trecut puțin peste transversală. Astfel, Germania, gazda Cupei Mondiale, a intrat la vestiare, după primele 45 de minute, fără să fi expediat vreun șut pe spațiul porții apărate de Buffon. Italia, singura reprezentativă de la această Cupă Mondială, alături de Arabia Saudită, compusă doar din jucători ce evoluează în campionatul intern, a revenit de la vestiare hotărâtă să tranșeze în favoarea sa soarta calificării. Dacă asalturile la poarta lui Lehmann nu au fost finalizate cu gol, la mijloc și în defensivă jucătoii lui Lippi au blocat foarte bine „mașinăria” germană, astfel că singurele soluții ale elevilor lui Klinsmann au rămas multă vreme șuturile de la distanță, niciunul dintre acestea nedându-i, însă, emoții lui Buffon. Abia în minutul 62 Germania și-a trecut în cont primul șut pe spațiul porții, la o fază creată tocmai de omul care a fost veriga slabă a defensivei gazdelor în acest meci, Arne Friedrich. Acesta i-a pasat în careu lui Podolski, atacantul a pivotat lângă Materazzi și a încercat să-l surprindă pe Buffon, care era însă bine plasat și a respins până la Kehl, al cărui șut a trecut mult peste transversală.
Dacă Ballack și coechipierii său au fost total lipsiți de inspirație în apropierea careului lui Buffon, arbitrul mexican Archundia a vrut să le dea un imbold, iar în minutul 82 a acordat o lovitură liberă de la 16 metri pentru gazde, după ce a văzut fault la un duel aerian între Cannavaro și Podolski, fără să vadă însă și că acesta s-a petrecut în careu. Michael Ballack a șutat peste poartă și l-a scutit pe Archundia de criticile vehemente pe care le-ar fi stârnit un gol înscris în urma acestei faze. Italia ar fi putut marca golul echivalent cu calificarea în finală în minutul 85, când Totti l-a lăsat singur pe Perrotta cu Lehmann, însă portarul german a reușit să respingă din fața italianului pe care l-a și lovit cu cotul, în săritură. La finalul celor 90 de minute scorul a rămas 0-0, iar Italia și-a menținut invincibilitatea în fața Germaniei. În primele două minute ale prelungirilor Italia și-a trecut în cont tot atâtea bare, prin Gilardino și Zambrotta. Până spre finalul primei reprize a prelungirilor niciuna dintre echipe nu și-a mai trecut în cont vreo ocazie clară, dar în minutul 105 Archundia s-a făcut că nu vede un fault asupra lui Totti la marginea careului, în poziție centrală, iar Germania a scăpat pe un contraatac finalizat de Podolski cu o lovitură de cap care i-ar fi putut pune probleme lui Buffon, dacă ar fi prins cadrul porții. A doua repriză de prelungiri a debutat furibund, Del Piero nereușind să șuteze din careul mic, iar Zambrotta trimițând în blocaj, pentru ca la poarta cealaltă Podolski să-l întindă serios pe Buffon, care a reușit să respingă în corner. Botezați „paraziți” de presa germană, italienii le-au lăsat tot mai puține soluții jucătorilor lui Klinsmann. „Leneșii” din Peninsulă au continuat să joace organizat, însă ineficient și au lăsat impresia că s-au împăcat cu ideea că vor ajunge la penaltiuri. Totuși, în minutul 118, Pirlo l-a încercat pe Lehmann cu un șut de la 25 de metri, dar portarul german a respins în coner. Avertismentul lui Pirlo nu a fost luat în serios, iar în minutul următor acesta a pasat pe culoar în careu pentru Grosso, care a înscris cu un șut la colțul lung, iar Italia deja se gândea la finala de la Berlin. Imediat după gol, germanii s-au aruncat cu disperare spre poarta lui Buffon, încercând o egalare in extremis, însă ultimul cuvânt i-a aparținut lui Del Piero, care a dat lovitura de grație în minutul 120+1 înscriind pentru 2-0, după o pasă primită de la Gilardino, și reducând la tăcere un stadion înțesat de monumente ale durerii. Italia merge, astfel, la Berlin, unde va întâlni, duminică, în finală, câștigătoarea celei de-a doua semifinale, dintre Portugalia și Franța.
● Isterie la Roma, dezamăgire în Germania
Suporterii italieni au ieșit pe străzile din Roma pentru a-și manifesta bucuria față de calificarea Italiei în finala Cupei Mondială, în timp ce fanii Germaniei de la Dortmund nu își puteau ascunde dezamăgirea față de ratarea accederii în ultimul act al competiției, informează AFP. Roma a tremurat și a suferit timp de două ore, apoi a explodat de fericire, marți seară. La 12 ani după finala pierdută cu Brazilia, în 1994, Italia se află din nou în ultimul act al CM, iar locuitorii Romei au sărbătorit acest lucru pe străzi, cu claxoane, petarde și fumigene. Mașini și motociclete s-au adunat în centrul Romei, provocându-se mari ambuteiaje. Mii de suporteri au ieșit pe străzi. În schimb, la Dortmund suporterii erau decepționați, unii chiar cu lacrimi în ochi. Spectatorii aflați în apropierea stadionului din Dortmund erau distruși. Câțiva tineri furioși au început să urle, dând cu pumnul în ziduri. „Scheiss Italiener”! („Italieni de rahat”!) au început să strige alții.