Duhul Sfânt: Roata credinței
Într-o zi, un om credincios fu întrebat de un prieten al său:
– Spune-mi, frate, când omul se întoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri încep să lucreze mai întâi în viața lui: credința, căința, frica de iad, nădejdea?
Credinciosul i-a răspuns:
– Spune-mi, prietene, când o roată începe să se învârtă, care-i spița care pornește mai întâi?
– Pornesc toate deodată, răspunse prietenul.
– Vezi, zise credinciosul, așa e și când, sub bătaia vântului Duhului Sfânt, sufletul nostru pornește la drum nou. Toate darurile cerești și sufletești se pornesc deodată, spre o rodnică lucrare, întocmai ca spițele roții.
Dumnezeu: Copilul înțelept
Un gospodar, fiind încercat de nevoi, fu silit să-și mute familia într-o casă mai mică.
Nevasta lui, auzind vestea aceasta, plângea. Unul dintre copii o întrebă:
– De ce plângi, mamă?
Ea se jelui, zicând:
– De-acu’ vom sta într-o casă mică, urâtă, și vom fi săraci.
Copilul o întrebă din nou:
– Mamă, în casa aceea mică și urâtă n-are să mai fie Dumnezeu?
Rușinată de vorbele copilului, mama își șterse lacrimile și nu se mai jelui.
Recolta bună și Dumnezeu
Doi săteni stăteau de vorbă.
Unul zise:
– Sunt foarte mulțumit de recolta mea și-ți mulțumesc și dumitale pentru ajutorul pe care mi l-ai dat la cărat.
Celălalt răspunse:
– Și eu îți mulțumesc că mi-ai dat o mână de ajutor când am secerat.
Un copil al unuia din ei, care se afla de față, îi zise tatălui său:
– Tată, dar lui Dumnezeu nu-i mulțumești că ți-a dat recoltă bună?
Cei doi săteni, rușinați, se priviră și-și ziseră în sinea lor: „Copilul are dreptate. Noi am uitat de Dumnezeu”.
Iertarea: Chiar de nu ești vinovat, cere iertare!
Un sătean era certat cu altul. Diavolul îi puse în minte gândul să ucidă pe cel cu care se dușmănea.
Celălalt, care era un om credincios, când se duse la spovedit, îi spuse părintelui despre această vrăjmășie.
Preotul îi spuse că se va putea împărtăși numai dacă se împacă cu dușmanul său.
Omul merse atunci la cel cu care era certat și-i zise:
– Iată, prietene, am venit să-ți cer iertare și să mă împac cu tine, că vin Sfintele Paști și aș vrea să mă împărtășesc…
Celălalt îi răspunse:
– Bine-ai făcut c-ai venit, pentru că, uite, trebuie să-ți spun că de trei ori te-am pândit la loc dosnic să te omor. Mulțumesc lui Dumnezeu c-ai venit și m-ai ferit astfel de mare păcat.
Cu sufletul plin de dragoste, cei doi săteni își dădură mâna și de-atunci rămaseră prieteni buni.
Maica Domnului: „Fără stricăciune…”
– Cum a putut naște fără stricăciune Sfânta Fecioară Maria pe Domnul nostru?, îl întreabă un om pe un preot.
Preotul îi răspunse:
– Lumina soarelui trece prin geam și vine la noi fără să strice sticla geamului. Tot așa, lumina vieții a trecut prin Maica Preacurată fără să-i strice trupul.
