Istoria vieții Cuvioasei Parascheva

Născută în Epivat, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, fosta capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva și-a însușit încă din fragedă copilărie modelul viețuirii întru Hristos, înțelegând sensurile profunde ale iubirii de semeni, ale milosteniei și faptelor bune.
La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Vinde-ți averea ta, dă-o la săraci și urmează Mie” (Matei 19, 21). A fost momentul care a decis definitiv traseul pe care Cuvioasa Parascheva avea să-l urmeze: cel al credinței în Hristos și al jertfirii pentru cei nevoiași. Nu întâmplător, toată viața sa, așa cum consemnează scrierile, și-a împărțit hainele și tot ce avea mai de preț celor sărmani și lipsiți de ajutor.
După ce a împlinit 20 de ani, a părăsit casa părintească din Epivat, îndreptându-se spre locurile sfinte de la Ierusalim, pe care-și dorea cu ardoare să le vadă. A început acest lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s-a închinat la moaștele sfinților din cetate. Aici a cerut binecuvântarea părinților duhovnicești și și-a continuat drumul, stând un timp la Calcedon (actualul Kadikoy, în Turcia), mergând apoi în Heracleea Pontului, într-o mănăstire închinată Maicii Domnului.
După cinci ani, Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot restul vieții sale în locurile în care au trăit Mântuitorul și Sfinții Apostoli. Astfel, după ce s-a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul și Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viață aspră și plină de nevoințe.
Îngerul de lumină
La 25 de ani a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându-se din nou spre casă, după ce într-o noapte, în timp ce se ruga, un înger de lumină i-a spus: „Lasă pustiul și întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinți, pe rude și toate bunurile din lume.”
Așadar, tânăra Parascheva a plecat înapoi spre Constantinopol, unde, odată ajunsă, s-a închinat în marea biserică a Sfintei Sofia și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne, gândindu-se încotro să se îndrepte mai departe.
Unele scrieri despre viața Sfintei susțin că, după ce a părăsit Constantinopolul, Sfânta Parascheva s-a întors în localitatea natală, unde a înființat o obște care se ocupa cu îngrijirea bolnavilor și a săracilor. Alte surse susțin că s-a oprit în Kallicrateia, o localitate vecină cu Epivat, unde a trăit fără să fie recunoscută de cineva până la sfârșitul vieții.
La 27 de ani Cuvioasa Parascheva și-a încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L iubise atât de mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare. Sfintele sale moaște au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr și au fost așezate la loc de cinste, după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu frica lui Dumnezeu, și unei femei pe nume Eftimia. Așa se face că trupul neputrezit și înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia, unde se spune că au stat timp de 200 de ani. Mulțimi de oameni au venit să se închinse sfintelor sale moaște, după ce s-au dovedit făcătoare de minuni.
Lungul drum al Sfintei până la Iași
Din Kallicrateia, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, de unde s-au întors la Constantinopol pentru alți 120 de ani.
În 1641, Cuvioasa a pornit spre Moldova, într-o lungă călătorie, după ce domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaște în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
Racla cu moaștele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galați, fiind însoțită, așa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliți greci. De la Galați a fost adusă la Iași într-un car cu boi, înconjurată de mulțimi de clerici și credincioși. În capitala Moldovei Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși. Astfel, la 13 iunie 1641 Cuvioasa a fost așezată în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, unde moldovenii au cinstit-o până în 1889, când a fost mutată în Catedrala mitropolitană, acolo unde se odihnește și astăzi.
Ocrotitoarea Moldovei își revarsă bunătatea asupra tuturor românilor
De 370 de ani Cuvioasa Parascheva ocrotește Iașul și întreaga Moldovă, dar își revarsă binefacerile asupra întregii Românii. Cultul Sfintei este adânc înrădăcinat în tradiția Bisericii ortodoxe Române, sute de biserici de pe întreg cuprinsul țării având hramul Cuvioasei Parascheva.
Una dintre cele mai vechi biserici cu hramul „Sf. Parascheva” este Catedrala episcopală din Roman. Deși nu se știe cu exactitate când a fost construită, se presupune că datează din timpul domniei tatălui lui Alexandru cel Bun, Roman I (1391-1394), care a dat și numele târgului.
Dar Sfânta Parascheva se bucură de aceeași cinstire și din partea românilor stabiliți în străinătate. Episcopia Ortodoxă a românilor din Ungaria are la Gyula o biserică cu hramul „Sfânta Parascheva”, construită în anul 1834. Același hram îl poartă și bisericile românilor din Malovișta (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franța), Wakefield, Massachusetts (SUA).
(Ziarul Lumina)