Ispitele sunt încercări care vin asupra omului de la diavol și de la slugile lui, oamenii cei răi (Iacob I, 13; Matei 4, 1; 16, 23; Marcu 8, 33; I Corinteni 7, 5; II Corinteni 11, 3; I Tesaloniceni 3, 5).
Omul este îngăduit de Dumnezeu să fie ispitit „spre încercarea dragostei față de Dumnezeu” (Deuteronom 13, 3); spre încercarea supunerii noastre (Deuteronom 8, 2); spre încercarea nedoririi de câștig (Iov 1, 9; 12). De fapt, ispitele corespund întotdeauna slăbiciunii firii omenești. Celor mai tari în credință, le rânduiește Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfințenie și să se învrednicească de cununi mai mari. Iar celor mai slabi în credință și răbdare le rânduiește pronia divina ispite ușoare, ca să le poată birui și să nu deznădăjduiască. Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Ispita pe voi nu va ajuns, decât ispita omenească. Dar credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să vă ispitiți mai mult decât puteți; ci împreună cu ispita vă face și sfârșitul ei, ca s-o puteți suferi” (I Corinteni 10, 13). Același lucru spune și proorocul David: „Nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta drepților până la sfârșit, ca să nu-și tindă drepții spre fărădelegi mâinile lor” (Psalm 124, 3). Dreptul Iov spune că cei credincioși sunt împovărați cu diferite ispite prin îngăduința lui Dumnezeu (Iov 7, 8; Iacob l, 2; I Petru l, 6). Dar niciodată Dumnezeu nu îngăduie la cei aleși ispite peste puterile lor.
Care sunt adevăratele izvoare ale ispitelor?
Trei sunt izvoarele ispitelor: „Pofta trupului, pofta ochilor, trufia vieții”, cum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ( I Ioan 2, 16 ); sau: „iubirea de plăceri, iubirea de slavă și iubirea de argint, din care se naște tot răul”, cum spune Sfântul Ioan Damaschin (Filocalia, vol. IV, p. 188). Cu aceste trei feluri de ispite a încercat satana să-L ispitească și pe Hristos ( Matei 4, 2-11).
Care sunt dușmanii ce ne luptă și ne ispitesc până la moarte?
Trei sunt dușmanii care ne luptă până la moarte: diavolul, plăcerile lumii și trupul. Toți acești trei dușmani ne luptă prin ispite de tot felul și puțini sunt acei creștini care reușesc, cu darul lui Hristos, să iasă biruitori în lupta cu ispitele și plăcerile acestui veac. Că „de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ne-am osteni”, zice Duhul Sfânt prin gura psalmistului. Dar, ajutându-ne Mântuitorul, ”nimenea nu va strica cetatea noastră” (Antifon, glas 3).
Care sunt cele mai mari ispite cu care ne luptă acești trei dușmani ai sufletelor noastre?
Diavolul, izvorul a tot răul, ne ispitește direct îndeosebi cu gânduri de necredință, de hulă, de îndoială, de deznădejde, de mândrie și de slavă deșartă. Iar indirect, diavolul ne ispitește prin oameni cu gânduri de trufie, de slavă deșartă, de mânie și desfrânare; cu iubirea de argint, cu lăcomia de avere, cu invidia, cearta, osândirea, limbuția și altele. Prin trup ne ispitește diavolul cu lenevirea, lăcomia pântecului, beția, desfrânarea, moleșeala voinței, nesimțirea inimii, trândăvia și altele de acest fel.
