Diferența între depozitele și împrumuturile în valută din România reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale economiei, fiind principalul canal prin care eventuala stopare a finanțării externe se transferă în deprecierea cursului de schimb, consideră guvernatorul BNR, Mugur Isărescu
„Băncile au devenit dependente de finanțarea externă și dezechilibrele dintre activele în valută ale companiilor și gospodăriilor și pasivele lor în valută au crescut. În 2004, în sectorul companiilor, diferența dintre depozitele în valută și împrumuturile în valută era de aproximativ -5 miliarde lei, iar în martie 2009 această diferență era de șapte ori mai mare (-34 miliarde lei). În sectorul gospodăriilor, diferențele erau de +5 miliarde lei și, respectiv, -28 miliarde lei. Aceste dezechilibre reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale economiei românești, fiind principalele
canale prin care eventuala stopare a finanțării externe se transferă în deprecierea cursului de schimb”, se arată în dizertația prezentată, marți, de Isărescu cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.
Guvernatorul BNR notează că, în perioada 2004 – 2008, intrările de capitaluri străine în România au crescut, deficitul de cont curent a urcat de la 8,4% din PIB în 2004 la 12,3% din PIB, iar datoria externă pe termen mediu și lung a sectorului privat a avansat de două ori, de la 12,9% din PIB la 25,6%.
El a arătat că intrările mari de capitaluri au exercitat o constrâgere suficient de puternică pentru a determina BNR să-și mențină opțiunea pentru regimul de flotare controlată a leului, care a intervenit, în perioada 2005 – 2008, discret pe piața valutară prin cumpărări importante de valută pentru prevenirea aprecierii substanțiale și mult prea rapide a leului, care era de natură să erodeze periculos competitivitatea externă a economiei românești și să conducă la scăderea inflației, dar într-o manieră nesustenabilă.
Isărescu a menționat că în 2008 criza financiară mondială a generalizat un sentiment de neîncredere și a crescut aversiunea la risc a investitorilor în mod semnificativ, iar economia României a devenit o destinație riscantă pentru investitori, din cauza deficitului de cont curent, dependenței băncilor de finanțarea externă, necesarului relativ mare de finanțare externă și raportului ridicat între creditele în valută și depozitele în valută.
„Calculele au arătat că pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanțare estimat între 7,5 și 16 miliarde de euro, depinzând de sentimentul investitorilor străini și de dorința lor de a reînnoi liniile de finanțare ale băncilor și ale companiilor private. Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 – februarie 2009”, a afirmat guvernatorul BNR.
El notează că reducerea finanțării externe și incertitudinea au tins să determine deprecieri nejustificate ale leului și că provocările au fost cu atât mai mari cu cât, în pofida cumpărărilor
mari de valută efectuate în perioada 2005-2007, BNR a reușit doar să atenueze aprecierea nesustenabilă a leului și nu să o evite în totalitate.
„Mai mult, creditele în valută au avut o dinamică susținută și o eventuală depreciere rapidă și excesivă a leului ar fi creat efecte negative în lanț la nivelul sistemului bancar. În consecință, în acest context nou, politica băncii centrale privind intervențiile pe piața valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul
privind inflația, cât și pentru sănătatea sectorului real și a celui financiar”, a spus guvernatorul băncii centrale.
El precizează că intervențiile valutare au avut în vedere, în primul rând, că o depreciere excesivă a monedei naționale să fie evitată, iar nivelul deprecierii și pasul acesteia să fie corelate cu progresele înregistrate în ajustarea contului curent, în al doilea rând, calibrarea în funcție de evoluția rezervelor valutare și, în al treilea rând, controlul lichidității pe piața monetară.
