România ar fi riscat în lipsa acordului cu FMI un gol de finanțare externă de cel mult 16 miliarde de euro, care ar fi dus, cel mai probabil, la o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflației și activelor financiare în lei ale populației, susține guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
„În cazul economiei românești, unele ajustări ar fi fost foarte dureroase fără asistență financiară externă. De exemplu, dacă riscul apariției gap-ului de finanțare s-ar fi materializat la nivelul maxim anticipat pentru anul 2009, atunci cel mai probabil presiunile de depreciere a leului ar fi rezultat într-o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflației și implicit asupra activelor financiare ale populației denominate în lei. Alte ajustări, cum ar fi diminuarea cheltuielilor publice, inclusiv a celor cu salariile, în condițiile în care în timpul ciclului de intrări mari de capitaluri acestea ajunseseră la niveluri nesustenabile, ar fi purtat marca unei credibilități reduse. În acest context, acordurile cu UE și cu FMI au furnizat două elemente esențiale pentru economia românească: acoperirea deficitului de finanțare externă și credibilitate”, a spus Isărescu în dizertația rostită cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.
Potrivit guvernatorului BNR, calculele au arătat că pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanțare estimat între 7,5 și 16 miliarde de euro, depinzând de sentimentul investitorilor străini și de dorința lor de a reînnoi liniile de finanțare ale băncilor și ale companiilor private.
„Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 – februarie 2009. În aceste condiții, autoritățile au decis să promoveze politici care să asigure reduceri minime ale finanțărilor externe ale României”, a adăugat Isărescu.
El notează că reducerea finanțării externe și incertitudinea au tins să determine deprecieri nejustificate ale leului și că provocările au fost cu atât mai mari cu cât, în pofida cumpărărilor
mari de valută efectuate în perioada 2005-2007, BNR a reușit doar să atenueze aprecierea nesustenabilă a leului și nu să o evite în totalitate.
„Mai mult, creditele în valută au avut o dinamică susținută și o eventuală depreciere rapidă și excesivă a leului ar fi creat efecte negative în lanț la nivelul sistemului bancar. În consecință, în acest context nou, politica băncii centrale privind intervențiile pe piața valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul
privind inflația, cât și pentru sănătatea sectorului real și a celui financiar”, a spus guvernatorul băncii centrale.
El precizează că intervențiile valutare au avut în vedere, în primul rând, ca o depreciere excesivă a monedei naționale să fie evitată, ca nivelul deprecierii și pasul acesteia să fie corelate cu progresele înregistrate în ajustarea contului curent, în al doilea rând s-a urmărit calibrarea în funcție de evoluția rezervelor valutare și, în al treilea rând, controlul lichidității pe piața monetară.
„Importul de credibilitate de la UE și FMI a făcut ca unele finanțări private să nu se mai reducă sau să se reducă mai puțin. Pe aceste căi, măsurile incluse în acordurile menționate au asigurat finanțarea economiei românești (…) Scăderea presiunilor de depreciere a leului și, implicit, o diminuare ceteris paribus (celelalte condiții rămân neschimbate – n.r.) a presiunilor inflaționiste care apar prin intermediul canalului cursului de schimb, împreună cu eforturile de consolidare la nivel fiscal au permis băncii centrale să treacă la relaxarea prudentă a politicii monetare, ceea ce va atenua panta de scădere a PIB, fără amplificarea presiunilor inflaționiste”, a conchis Isărescu.
Grupurile-mamă ale principalelor nouă bănci cu capital străin au semnat, în luna august, scrisori bilaterale de angajament pentru menținerea nivelului expunerii pe piața românească și a ratei de solvabilitate a sucursalelor peste 10%, după ce în martie FMI obținuse la Viena un acord global al acestora.
România a semnat în luna martie un acord cu FMI pe doi ani, pentru 12,95 miliarde euro, pachetul total de finanțare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, BM și BERD, urmând să ajungă la 19,95 miliarde euro.
