Inversarea normei

Se spune că sunt victorii care te coboară și înfrângeri care te ridică, dar asta pentru că ne plac vorbele cu tâlc. Fiindcă majoritatea înfrângerilor asta fac: te coboară. Precum aceasta ultimă a Simonei, cu Carla Suarez-Navarro (și spre deosebire de cea cu Wozniacki, de care am vorbit la vremea respectivă). În acest meci, nici una dintre cele două jucătoare nu a arătat ca o campioană, pur și simplu a câștigat cineva doar pentru că nu se putea termina la egalitate. Oricine mai are și zile proaste, am putut remarca nesfârșitele erori neforțate ale Simonei, dar un campion mai are și alte resurse pentru a câștiga o partidă aflată pe muchie. Mental și tactic. Simona a clacat și mental, fiindcă a avut de trei ori 30-0 pe finalul setului decisiv, pentru a fi întoarsă de fiecare dată. Dar tactic? Aici, dacă era mai iute în gândire, ar fi tras ea prima barca la mal. Numai că adversara nu era singură, ea avea antrenor, la care și a apelat, și nu o dată! Simona are doi, dar pe unul îl folosește ca paratrăsnet, deși băiatul ăla vede ceva tenis, iar pe celălalt, repartizat de sponsor, nu îndrăznește să-l contrazică, așa că mai bine îl ține de spectator. E bine și să pierzi pe mâna ta, dar numai dacă alternativa e s-o faci pe a altora, altfel e mai bine să câștigi pe mâna echipei. Cineva trebuia să-i amintească Simonei un adevăr simplu al jocului de tenis: trimiterea mingii pe contre-pied este o excepție, nu o regulă! Adică muncești un punct, îl aduci la lovitura ultimă, avansată, cu trei sferturi de teren liber, dar trimiți tot în sfertul ăla acoperit de adversar numai în anumite circumstanțe! În nici un caz cu obstinație. Mă uitam la Djokovic, ce simplu, ce geometric își deschide terenul și cât de firesc se duce mingea în țara nimănui! Apoi, dacă adversara dă tare în fiecare minge și aleargă ca un pitbull, de ce să faci și tu același lucru, deși ai și alte arme, pe care le-ai folosit atât de eficient în primul set, cum ar fi scurta?! După ce o împingea pe Carla în spate, Simona încerca să încheie punctul tot în forță, mereu în forță. Când, într-un târziu, a încercat unica scurtă din setul decisiv, a trimis afară pentru că mâna sa era precum cea a motociclistului care încearcă să tragă la țintă după o cursă prin hârtoape!
Tot ce pot spera este că această înfrângere, în fața unei adversare clar mai slabe, să fie acel șut în fund care s-o proiecteze înainte, pe drumul pe care și-l dorește ea, și noi pe lângă ea.