La vârsta de șapte ani, el devine adolescent și se consideră deja răspunzător de greșelile lui. Din acest moment, haina lui duhovnicească începe să se întineze de păcate.
Noi ne străduim să cultivăm în copil curăția trupească. Dar, fără îndoială, o importanță majoră are cultivarea în el a curătiei duhovnicești – nevoia de a spăla fiecare păcat, fiecare pată de pe haina lui duhovnicească prin Taina Spovedaniei, care precede de obicei Taina Împărtășaniei.
O obișnuință bună este strângerea capitalului duhovnicesc, din procentele căruia te poți întreține o viață întregă.
Iar dacă copilul se va obișnui să ceară iertare chiar de la început pentru orice greșeală, mai întâi de la părinți și de la cei apropiați, iar de la șapte ani în timpul spovedaniei, sufletul lui se va păstra curat până la sfârșitul vieții. Din momentul când va învăța să scrie, copilul va fi obișnuit să-și noteze păcatele, pentru ca spovedania lui să fie completă.
În adolescență, copiii pot să se împărtășească (și să se spovedească) mai rar, dar după putință măcar o dată pe lună și la marile sărbători.
(N. E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia)