Am ajuns rău de tot dacă fotbalul stă la mîna unor șlehte de indivizi abrutizați care pot compromite desfășurarea unui spectacol sportiv cînd vor mușchii lor. Sfidarea supremă este sugerată și de acel “suspendați-ne”, echivalentul unei mari dureri în… undeva, față de consecințe. Suspendările dictate, cîte două etape cu porțile închise, nu sunt deloc eficiente. Cred că singura decizie care ar fi atins întrucîtva un punct nevralgic al radicalilor din galerii ar fi meci pierdut cu 3-0 pentru echipă. Fără a pleca urechea la argumente înduioșătoare de genul “se lovește în munca băieților”. Responsabilitatea nu poate fi decît colectivă, mai ales conducerile cluburilor bucureștene avînd parte consistentă de vină. A fi șef de galerie a ajuns să fie o meserie în sine, cea mai importantă atribuție fiind gestionarea banilor dați de club pentru deplasări sau coregrafii. Cu toate avantajele evidente care decurg de aici, inclusiv telefon mobil plătit de club.
Fiecare galerie bucureșteană prezintă cîte o trăsătură aparte. Gravitatea situațiilor este dată chiar de ordinea podiumului din ediția trecută. La Steaua fidelizarea față de conducere s-a făcut prin teroare, la care au fost atrași o parte a suporterilor. Dezbină și stăpînește. Două facțiuni ale galeriei steliste care au dorit să-și păstreze independența autofinanțîndu-se, ceea ce însemna și păstrarea dreptului la exprimare liberă (vezi site-ul www.afaradinghencea.ro, suspendat după puțin timp în urma presiunilor) au fost nevoite să se autodizolve din cauza opresiunii fizice la care au fost supuși sistematic de către alți suporteri, numiți astfel doar pentru că au suportul conducerii pentru exterminarea opoziției. La Dinamo este cam aceeași situație în ceea ce privește fragmentarea galeriei. Ba chiar gruparea dominantă s-a transformat într-un fel de firmă căpușă pe spinarea clubului. Acestora a fost de ajuns să li se închidă gura prin tăierea temporară a finanțării, plus greutatea argumentului adus de Ioan Becali cu gealații săi aduși la o întîlnire cu suporterii. Totuși aici opoziția se manifestă, grupurile coexistînd. În Giulești violența provine exclusiv dinspre suporteri, aceștia fiind cunoscuți pentru faptul că nu prea sunt duși la biserică, ei fiind și mai compacți decît rivalii lor. Vicepremierul Copos provine dintr-un alt mediu și a fidelizat conducerea galeriei prin oferirea de avantaje, cum ar fi includerea în delegațiile oficiale la meciuri internaționale.
Așadar conducerile celor trei cluburi și-au cumpărat întrucîtva liniștea, dar manifestările suporterilor par că au acum girul lor. Pentru ca toți aceștia, patroni și suporteri fanatizați, să fie atinși acolo unde-i doare, cred că unica soluție în cazul unei recidive este penalizarea în clasament.
