Inteligența emoțională

Inteligența emoțională presupune o bună cunoaștere de sine, înțelegerea propriilor emoții și gestionarea lor corectă, dar și capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți. Dezvoltarea acestui tip de inteligență este important în crearea și întreținerea relațiilor cu cei din jur, relații care stau la baza propriei integrări și adaptări în societate.
În articolul trecut vorbeam despre inteligența cognitivă, despre importanță care i se alocă în școală, despre evaluarea acesteia prin notele școlare și despre adaptarea ulterioară și obținerea succesului în viață. Nu pune nimeni la îndoială importanța inteligenței cognitive, dar sunt tot mai mulți cei care înțeleg că realizarea în viață presupune mai mult decât cunoaștere. Astfel inteligența emoțională a devenit un subiect de mare interes.
Capacitatea de a reuși în viață poate fi evaluată la un moment dat prin măsurarea celor doi coeficienți complementare: coeficientul de inteligență (IQ) și coeficientul de inteligență emoțională (EQ). Primul este un potențial genetic care poate fi îmbunătățit doar până la o anumită vârstă și arată de obicei capacitatea spre un anumit domeniu de activitate, spre o anumită carieră, cel de-al doilea poate fi învățat, dezvoltat la orice vârstă.
Sunt studii care arată că inteligență emoțională este de două ori mai importantă decât IQ-ul. Să exemplificăm doar cu o persoană care are aptitudini tehnice și cunoștințe teoretice, dar nu știe să identifice și să influențeze favorabil factorii care împiedică folosirea lor.
Pentru a sesiza câteva dintre componentele inteligenței emoționale să încercăm să reflectăm la câteva situații:
– cunoaștem profesioniști foarte capabili în diferite domenii de activitate care nu reușesc să avanseze pentru că nu-și pot controla furia?
– cunoaștem oameni capabili care nu se pot afirma datorită unei timidități excesive?
– cunoaștem oameni foarte pregătiți care nu pot stabili și întreține relații cu cei din jur?
– cunoaștem oameni care depășesc repede orice situație neplăcută, în timp ce alții au nevoie de ani ca să își revină?
Inteligența emoțională contribuie la îmbunătățirea motivației, la crearea încrederii, la încurajarea inovației, la eficiența și mărirea performanțelor.
Este adevărat că inteligența emoțională se bazează pe un potențial înnăscut, dar este îmbucurător că aptitudinile emoționale pot fi educate/învățate de-a lungul vieții.
În formarea copiilor noștri ar trebui să ne preocupăm de echilibrul dintre dobândirea cunoștințelor și educarea emoțiilor, să-i ajutăm să cultive componente ale educației emoționale:
– să conștientizeze punctele forte și să le aloce atenție sporită;
– să supravegheze efectul emoțiilor atât asupra rezultatelor cât și asupra comportamentului;
– să dobândească abilitatea de a face față stresului/nemulțumirilor/ frustrărilor, dar și succesului;
– să învețe să gestioneze conflictele;
– să asculte activ și să înțeleagă mesajul/situația și din unghiul de vedere al celorlalți;
– să fie capabil să stabilească relații sociale, să le întrețină, să le dezvolte … etc.
Inteligență emoțională este un concept relativ nou, dar reprezintă în același timp doar un termen pentru ceva vechi: în Biblie se vorbește despre iubirea aproapelui, îndemnul lui Socrate era – “Cunoaște-te pe ține însuți!”… deci, inteligența emoțională este o denumire a acelui ceva pe care îl știm și îl simțim cu toții că fiind benefic eficienței, afirmării, succesului.