Întâmplări. Căutări. Răspunsuri

Scriu acest text după două zile în care știrile despre sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva s-au deschis cu relatarea unui accident nefericit. O persoană a decedat la spital din cauza unor complicații cardiace, apărute, pe un fond cronic, în timp ce se afla în pelerinaj la racla cu sfintele moaște. Acesta a devenit subiectul zilei. Nu este o noutate că presa își selectează subiectele din perspectiva tipologiei lui „gură-cască“. Un pelerinaj, un accident rutier sau un scandal provocat de un oarecare sunt componente ale aceluiași jurnal și de ce să le tratăm diferit? Mai bine să le punem în legătură sau, eventual, să le inventăm puncte comune. Și dacă nu găsim, orientăm știrea astfel încât ce vrem noi devine esențial. În astfel de situații subiectul știrii îl dă jurnalistul, și nu evenimentul. Dar nu aș scrie despre această tară exprimată de un segment din presă dacă nu aș fi asistat la o întrebare penibilă pe care un reporter i-a adresat-o purtătorului de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Chestiunea era: „De ce Sfânta Parascheva nu a ajutat-o pe această femeie și a lăsat-o să moară?“ A fi jurnalist presupune a căuta, a afla. Însă, în această căutare liberă, există o limită pe care o impune condiția noastră umană sau bunul-simț. Nu este permis să fii ironic în astfel de momente. Apoi, nu poți intra în spațiul sacru și spiritual prin jurnalismul de anchetă, doar cu obiectivul camerei, reportofonul și cu mult tupeu.
Desigur că este uman și legitim să ne punem întrebări, asemenea poate celei de mai sus, dar depinde foarte mult de poziția din care exprimăm interogația. Patericul consemnează că Avva Antonie cel Mare, încercând să înțeleagă mai mult despre unele aspecte ale vieții, a întrebat: Doamne, cum de mor unii tineri, iar alții la adânci bătrâneți? De ce sunt săraci unii, iar alții se îmbogățesc? De ce nedrepții se îmbogățesc, iar drepții sunt săraci? Atunci o voce i-a zis: Antonie, ai grijă de tine. Căci acestea sunt judecățile lui Dumnezeu și ție nu ți se cade să le știi.
Pe drumul întrebării putem fi căutători sau ispititori, putem fi sinceri sau conduși de interes. Sfântul Antonie L-a întrebat pe Dumnezeu într-un moment al vieții lui spirituale. Din contextul și modul în care a pus întrebarea observăm că nu L-a transformat pe Dumnezeu în pompierul de serviciu și nici nu L-a făcut răspunzător pentru tot ce se întâmplă în lume și rațiunea umană nu poate înțelege.
Răspunsul la această întrebare a jurnalistului îl poate oferi numai Acela care cunoaște taina existenței umane. Nu poți veni în fața lui Dumnezeu ca la o conferință de presă. În spațiul credinței nu este firesc să inventezi întrebări. Iar cei care au înțeles acest fapt sunt pelerinii. Ei au drumul lor. Reporterul intră în viața lor cu pretenția că totul e simplu, că mapa de presă este doar ceea ce se vede: un șir de oameni și niște oseminte. În contextul pelerinajului, profesionalismul unui reporter constă în a deveni el însuși pelerin. Apoi poate relata. Nu este firesc să predai o lecție pe care nu ai înțeles-o. Riscul să greșești este inevitabil. Consider că este natural să privești pelerinajul și în registrul uman, dar nu este onest să reduci totul la aspectul uman, mai ales când esența evenimentului este sacră.
Mai trebuie subliniat un ultim aspect despre întrebări și răspunsuri sau, mai precis, despre căutările oamenilor. Pentru foarte mulți dintre cei care, în aceste zile, așteaptă să se închine la moaștele Sfintei Parascheva, pelerinajul înseamnă și răspunsul tainic la unele întrebări. Sunt numeroase mărturiile de acest fel. În comparație cu acești pelerini, unii dintre jurnaliștii care pun întrebări în aceste zile așteaptă o replică și nu cu adevărat un răspuns. Oameni și oameni. Pe de o parte, pelerinii la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe de altă parte, acești drumeți fără țintă pe o cale a întrebărilor fără răspuns.
(Ciprian OLINICI, Ziarul Lumina)