Îndreptar de viață ( I )

Părintele Arsenie Boca, trecând un tânăr pe la el, i-a spus un program de învățătură, un cuvânt de învățătură care e tot un fel de program și a zis așa: oxigen, glicogen, somn, să-ți păstrezi hormonii și să ai concepție de viață creștină.
Oxigen înseamnă să trăiești în aer cât mai curat, cât mai oxigenat, cât mai bun, să fie cât mai aerisit acolo unde îți duci viața.
Glicogen, înseamnă de fapt zahărul din ficat, zahărul animal, dar părintele are în vedere prin acest cuvânt hrana rațională: să nu mănânci prea mult, să nu mănânci peste măsură dar nici prea puțin.
Somnul, să dormi atât cât îți este necesar să poți desfășura o activitate eficientă și mai ales intelectuală. Să știți că cel ce nu-și împlinește somnul nu dă randament maxim, mai ales la chestiunile intelectuale. Părintele zicea că sunt necesare 6 ore de somn continuu în 24 de ore. Nu trebuie să se silească nimeni să facă performanțe de priveghere. Priveghere să faci în înțelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele, să ai întotdeauna o trezvie, să fii întotdeauna treaz când faci ceva. Ca să stai și să nu dormi toată noaptea, trebuie să stai și să dormi ziua, pentru că trebuie avut în vedere organismul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Un părinte duhovnicesc zice că s-a păgubit mai mult din priveghere și nemâncare decât din mâncare multă și somn mult (Sfântul Moise Arabul, în Filocalia, vol. 1 – cap. Convorbiri cu părinții din pustia sketică). Bineînțeles, noi nu zicem că oamenii trebuie să doarmă foarte mult, dar zicem că trebuie să știe fiecare cât trebuie să doarmă ca să fie treaz
Să-ți păstrezi hormonii înseamnă să nu faci risipă pe poftele trupești, să trăiești o viață înfrânată, să fii cât mai înfrânat și atunci te ajută puterile care sunt în tine, te ajută să duci o viață plină, frumoasă, o viață simțită.
Concepție de viață creștină, înseamnă să te conduci după Evanghelie, după învățăturile Sfinților Părinți, să ai în vedere niște lucruri care sunt de căpetenie. Dacă ai altă concepție decât concepția de viață creștină, nu ajungi la mântuire, nu ajungi la ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi.
Neajunsurile duhovnicești ale începătorilor
1. Înclinații spre trufie
Mai curând vor să dea lecții decât să primească. Ei osândesc în inima lor pe cei ce nu pricep credința după felul lor și această simțire, mai întâi tăinuită, o scot la iveală prin cuvinte și atunci ți se pare că auzi pe fariseul care crede că preamărește pe Dumnezeu lăudându-se cu faptele sale și disprețuind pe vameșul. Asta înseamnă să faci pe voia diavolului. Acestea toate împing sufletul la mândrie și la trufie. Acestea nu sunt de nici un folos începătorilor (dar și că ele îi schimbă în păcate). Căci nu pot să se mai sufere unul pe altul, și dacă se găsește vreun concurent ca să-l înjosească pe aproapele său, aceste lucruri îi plac. Vor vedea paiul din ochiul fratelui lor, dar bârna din ochiul lor nu o vor vedea; ei vor strecura țânțarul altora și vor înghiți cămila lor.
Nu le plac duhovnicii care nu-i laudă în faptele lor și nu judecă buna lor lucrare, fiindcă astfel de ucenici nu caută decât să fie prețuiți și lăudați în tot ceea ce fac ei.
Încearcă să convingă pe alții că ei au duhul desăvârșit și adevărata evlavie.
Ajung chiar să nu-și mai mărturisească păcatele ca să nu se înjosească și ferind greșelile pentru a le face puțin mai grele (?). Se vor feri ca de foc să preamărească pe alții, dar nu le displace să fie preamăriți ei. Ba câteodată merg până acolo ca să ceară ca să-i preamărească oamenii. Începătorii scapă foarte rar de vreuna din aceste slăbiciuni.
Înclinații spre zgârcenie duhovnicească
Se tânguiesc atunci când nu primesc mângâierile care le așteptau din partea duhovnicilor sau aproapelui.
Caută a se umfla de sfaturi și învățături duhovnicești.
Închină tot timpul cititului și nu mai au timp pentru lucrarea (?) care este prima lor datorie.
Înclinații spre mânie
Au în permanență o proastă dispoziție.
Își fac datoria numai de mântuială.
Se supără pentru toate fleacurile și ajung câteodată de nesuferit.
Pun vina pe greșelile altuia.
Îi bârfește pe ceilalți.
Face morală cu acreală, în ton, ca și când numai el ar avea dreptul la virtute.
Înclinații spre lăcomie duhovnicească
Se istovesc în canoane.
Se dedau fără de frâu la posturi.
Se sustrag din fața acelora care i-ar îndemna pentru hrana trupească.
N-au dreaptă socoteală.
Lucrează împotriva poruncilor.
Doresc mai mult un canon trupesc decât un canon al judecății.
Lipsa de ascultare de duhovnic.
Se trufesc prin diferite osteneli fără dreaptă socoteală.
Pe astfel de ucenici îi încurajează diavolul să facă astfel.
Caută să smulgă duhovnicilor sfaturi după cum le place lor.
În cazul că sunt respinși au mâhnire ca de copii.
Ceea ce fac, fac numai de mântuială pentru că sunt convinși că nu fac nimic bun înaintea lui Dumnezeu când nu lucrează cum le place lor.
Se împărtășesc fără încuviințarea duhovnicului de mai multe ori.
Înclinații spre pizmă și lume
Îi sare în ochi binele duhovnicesc al aproapelui.
Suferă când aude că cineva este lăudat.
Virtutea altuia îl întristează și dacă are prilej o va prigoni și ponegri, cu scop de a-i risipi pe cât e posibil laudele.
Dorește să fie primul în toate.
(va urma – Părintele Arsenie Boca)