Îndrăzneala de a cultiva „aurul roșu”, răsplătită cu un profit de 22.000 Euro la hectar

Șofranul (Crocus stativus) a fost și rămâne cel mai scump condiment din lume, considerat „aurul roșu” al gastronomiei, a cărui aromă, chiar și în cantități infime, schimbă complet gustul unui preparat culinar.
Prețul său variază între 2.000 și 10.000 lire/500g ceea ce îl face să fie nu numai cel mai prețios condiment, ci și cel mai scump aliment, mai scump decât caviarul, carnea de vită Kob sau oțetul balsamic.
Se pare că există un singur soi de șofran, dar în funcție de zona geografică în care se cultivă, filamentele de șofran au gusturi și arome diferite. Iranul deținea 96% din producția globală de șofran, însă fiind un produs de mare preț, care atrage dorința de câștig,”aurul roșu” a ajuns să fie astăzi cultivat în toate colțurile lumii.
În Europa, șofranul a fost introdus prin Spania, încă din secolul XIV, iar astăzi această țară a ajuns să dețină 70% din piața mondială.
În România, șofranul se cultivă în mod excepțional, puțini fiind cei care își riscă investițiile într-o astfel de cultură. Costurile ridicate pentru înființarea unei astfel de culturi și lipsa surselor de informare cu privire la condițiile de cultură și vulnerabilitățile plantelor de șofran constituie adesea o piedică în demararea unei astfel de afaceri.
Însă cei care au riscat și au îndrăznit au fost răsplătiți pe deplin.
Prima plantație de șofran din România a luat ființă la inițiativa Ligiei Suciu, o tânără din Ineu, județul Arad. Ideea ei de a cultiva ”aurul roșu” s-a născut din curiozitate și așa a ajuns să dețină 200 metri pătrați din grădina proprie cu plante de șofran.
“Am considerat șofranul o cultură foarte interesantă și când m-am apucat eu să cultiv această plantă nu am găsit pe nimeni de la care să pot cumpăra material săditor. Mi s-a părut curios că nimeni nu se încumetă să cultive acest condiment în condițiile în care am ajuns să cultivăm kiwi sau migdal, de ce nu am cultiva și șofran. M-am hotărât să fiu eu un deschizător de drumuri și pentru alții care încă nu au avut curaj să facă asta și, fără să știu dacă acestă plantă se poate aclimatiza la clima din România, mi-am luat inima în dinți și m-am apucat să cultiv șofran. Nu știam nici măcar dacă din bulbii plantați va ieși ceva sau dacă voi reuși să obțin producție”, declara aceasta.
Un alt temerar care a mizat pe profitul unei culturi de șofran este Vincent de Busson, un belgian stabilit in România de 13 ani, după ce a renunțat la o carieră militară.
Bulbii de șofran i-a adus din Belgia și i-a aclimatizat la condițiile de la noi din țară timp de patru ani. Prețul plătit pentru bulbi a fost unul considerabil, și anume 17.000 de euro. Dar nu îi pare rău pentru că acum reușește să vândă șofranul în România, dar și în Belgia, la un preț mediu de 100 de lei gramul.
Deși debutul a fost unul timid, pe o suprafață de 200 de metri pătrați, belgianul a ajuns astăzi să dețină o cultură pe 4.000 de metri pătrați, care îi aduce un profit de 22.000 de euro la hectar. ”Motivul principal pentru care am ales cultura de șofran este pentru că am căutat o cultură cu valoare de profit mare. Un alt motiv pentru care am ales cultura de șofran este costul de transport relativ mic față de valoarea mărfii”, povesteste fermierul de origine belgiană.
Cum se plantează șofranul
La înființarea unei culturi de șofran este foarte important solul în care alegeți să înființați cultura. Este bine ca plantarea șofranului să se facă pe soluri pe care au fost cultivate înainte cereale păioase.
Pentru plantație, veți avea nevoie de un sol calcaros, bogat în humus și bine drenat, cu o valoare a PH -ului cuprinsă între 6 și 8. Bulbii trebuie plantați cel mai bine de la jumătatea lui august până la sfârșitul lui septembrie.
“Cei 700 de bulbi i-am plantat la mine în grădină, pe rânduri, la o adâncime de 8 cm și la o distanță relativ mare unii de alții. Este foarte important să alegi pentru plantarea șofranului un teren argilos sau silicos și trebuie să asiguri un drenaj bun al terenului. Înainte de plantare trebuie să uzi foarte bine solul, în acest fel planta beneficiază de o umiditate suficientă pentru a se putea prinde”, a precizat micul producător de șofran, despre pretențiile de cultură ale aurului roșu.
De asemenea, se recomandă plantarea bulbilor de șofran la începutul toamnei pentru a avea suficient timp să dezvolte o rădăcină rezistentă, până la intrarea în iarnă. “Sunt importante udarea culturii și plivirea ei de buruieni pe parcursul perioadei de vegetație. Înflorirea și recoltarea filamentelor se fac între lunile octombrie și noiembrie. Florile, din care se obține stigmatul, se culeg în primele ore ale dimineții sau seara, când sunt puțin mai închise. Se extrag manual cele trei filamente din interiorul florii, acordându-se o atenție deosebită petalelor”, a explicat cultivatoarea de șofran care este tehnologia de recoltare a șofranului.
Șofranul nu se tratează chimic, iar toate intervențiile asupra culturii trebuie executate manual.
www.antenasatelor.ro