„Încrederea în justiție” (I)

Fotbalul nostru s-a îmbogățit. Nu, adică n-au izvorât peste noapte niscai investitori din neamul lui Abramovici ori Ahmetov, nici n-au dat alde Gigi sau Niculae peste filoane de diamant. Fotbalul românesc s-a îmbogățit cu doar câteva zeci. De ani de pârnaie. Meritată, ba chiar cu asupra de măsură, de cei care au căpătat-o. Foarte interesantă este abordarea de către cei în cauză: care cu voioșie, care cu detașare, doar unul evitând să apară spre a-și comenta propria sentință în mass media. Iar acesta este, cum era de așteptat, Gică Popescu, cel mai sobru dintre toți, dar probabil și cel care a beneficiat cel mai puțin de banii negri obținuți din vânzările măsluite de jucători. De altfel, Gică a și returnat încă de la declanșarea procesului sumele neevidențiate în acte, parcă vreo 2 milioane și ceva de euro. În această situație, condamnarea lui cu suspendare pare logică. Mai ales că spre deosebire de oricare din ceilalți doi (care au primit tot câte trei ani și tot cu suspendare) Gică a însemnat ceva în fotbal. Oricum, și în cazul lui, se naște nu un semn de întrebare, ci mai degrabă un ul de mirare: oare ce nevoie avea el, care a făcut o avere considerabilă din munca-i exemplară pe teren de niște bani proveniți din falsuri în acte!? Și mă întreb ce o zice acum Pep Guardiola, căruia Gică i-a fost căpitan de echipă la Barcelona, la aflarea sentinței. Totodată, sunt înclinat să cred că Gică Popescu nu mai poate deveni vreodată președinte al Fedarației Române de Fotbal, așa cum inteționa cu puțini ani în urmă și așa cum îl vedeau numeroși „oameni de fotbal”, așa cum sunt porecliți borfașii care au năpădit acest nobil sport pe care l-au transformat într-o penală mașinărie de spălat bani negri. Ceilalți doi beneficiari au suspendării se numesc Gigi Nețoiu și Jean Pădureanu. Primul, desigur, fiindcă nu s-a văzut încă judecător care să condamne securiști, iar al doilea bănuiesc că pe considerente de vârstă. Ce e totuși cu „Încrederea în justiție” din titlu? Aflați în ziarul de sâmbătă.