Campania electorală din noiembrie-decembrie 2024 m-a făcut să ajung la titlul acestui articol. Spre exemplu, războiul din Ucraina îi afectează pe mulți concetățeni, precum cel de la granița dintre Republica Congo și Uganda. Mai mult, toți putiniștii, dar și naiv-nătângii societății se grăbesc să dea sfaturi ucrainenilor prin care să le recomande îndepărtarea de Europa (fără UE și NATO), predarea în fața hoardelor cu stea roșie în frunte pentru ca Federația Rusă să aibă, ca pe vremea URSS-ului, graniță cu România. Unii, ca expresie a antiromânismului ticălos, sugerează o „întoarcere a armelor” împotriva vestului și eșuarea în brațele Kremlinului. Nu sunt mulți (cam 5%), nu sunt educați (cel mult diplome cumpărate), citesc doar postările, dar sunt foarte agresivi în limbaj și atitudine. Iar noi, prin nepăsare, „dăm maimuței briciul în mână”.
Trebuie să recunosc că nu suntem singurii, din Europa democratică, cărora „nu le vine să creadă” că există un pericol real la adresa lor, că starea de confort („stare de bine”) nu este eternă și că repetăm atitudinea premergătoare Războaielor Mondiale cu consecințele pe care toți (inclusiv analfabeții) le cunosc.
Televiziunile și rețelele sociale „coafează realitatea”, neliniștesc (Ceaușescu spunea: „stați la locurile voastre”), permit minciuni agresive în numele democrației și ne întrebăm (cel puțin care se mai întreabă) de ce și în folosul cui? Persoane sau acțiuni normale sunt foarte analizate și criticate (câinele de pază al democrației în acțiune), iar „creațiile” politice sunt complet uitate sau băgate sub preș sub argumentul că nu merită amintite. Serios? Nu vedeți rezultatele? De ce ascundeți, cine plătește „omisiunile”? Ce fac elitele intelectuale veritabile în fața recrudescenței extremismului agresiv? Ignoră cu superioritate pe cei fără carte care fac agenda publică, „construiesc capitalismul cu caracteristici naționale” (adică la mișto) și tratează viitorul cu celebra vorbă: „vom trăi și vom vedea!”. Să nu fie prea târziu! Nu o vor face cei din UE și NATO dacă noi tratăm situația internă iresponsabil și în ritm de manele!
Pentru a fi mai concret (nu vă supărați, dar am impresia că majoritatea, sufocată de obligațiile cotidiene, nu realizează pericolul) aș vrea să semnalez unele realități care ar trebui să ne alarmeze. În primul rând, acțiunile dictatorilor sângeroși (Rusia, Iran, Coreea de Nord), care au trecut de la amenințări verbale la agresiune armată cu sute de mii de victime și distrugeri imense, trebuie să ne pună în gardă și să nu considerăm că „războiul e la ei” și acolo va rămâne. Hoardele estului nu se vor opri și trebuie să fim convinși că nu respectă decât „limbajul forței”. Deci, înarmare! În al doilea rând, este obligatoriu să participăm după capacitate la războiul comercial împotriva Chinei, dar și în competiția dură cu SUA. Rezistența prin cultură este superbă, dar nu suficientă. Suntem și vom fi afectați în bunăstarea noastră de migrație, manipulare agresivă din est cu efecte electorale în toată UE, de probleme climatice etc. Chiar dacă suntem conștienți de probleme (oare în ce proporție?), nu acționăm. Poate „în ceasul al 12-lea”! Se pare că unele națiuni europene au sesizat pericolul și acționează preventiv (Polonia), noi cam contemplăm și acționăm „pas cu pas”.
În condițiile acestor amenințări majore (nu exagerez), sunt de multe ori uimit de preocupările poporului, respectiv bârfe, minciuni, politică de cafenea în ce privește viața publică. Pe plan individual, românii aleargă pentru acumularea de averi (vile cu 10-12 camere pentru o familie de trei persoane), etalarea lor (efect al complexului față de cei educați?), „aranjarea” membrilor familiei etc. Cine le „deschid ochii” cetățenilor și le prezintă amenințările prezente și viitoare? Liderii politico-administrativi, exclus, pentru că nici ei nu înțeleg realitățile momentului. Intelectualii nu, pentru că dorm în biblioteci sau la catedră. Tinerii educați? Poate, dar cine îi solicită?
Consider că suntem inconștienți și total nepregătiți pentru perioada următoare. Și nu realizăm sau nu vrem să realizăm. Să avem iar noroc, cum a fost de-a lungul istoriei? Învățăm limba rusă cântând, eventual.
