Încondeiatul ouălor

Obiceiurile și credințele legate de ouăle încondeiate sau înroșite sunt practic nelimitate ca semnificație și varietate. În mentalitatea arhaică ouăle de Paști sau cojile acestora pot aduce frumusețe și sănătate, belșug și rod bogat, să lege și să îndepărteze oameni, să grăbească căsătoria fetelor.
Izvoarele istorice și arheologice certe atestă cu multe secole înainte de Hristos obiceiul de a face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. Apariția frecventă a oului, în special a oului colorat în ceremoniile antice de renovare a timpului, se bazează pe concepțiile lor cosmogonice care compară Universul cu oul generator de viață.
Prezent la toate popoarele antice imaginea arhetipală a oului a fost preluată ulterior de creștinism, oul colorat și împodobit fiind simbolul Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață.
Referindu-se la semnificația oului de Paști și la legătura mistică cu natura, Mircea Eliade aprecia: „Pentru creștinismul arhaic Cosmosul participă la drama divină, ca întocmai după cum sufletul omului este însetat de mântuire, tot așa și natura întreagă geme și suspină așteptând Învierea”.
Înroșitul ouălor
E de ajuns să se observe ceremonialul pascal pentru a înțelege cât de solidară e natura cu misterul cristologic, cu Răstignirea, cu moartea, cu Învierea. Natura întreagă renaște triumfătoare prin Învierea lui Iisus.
După milenii de evoluție a credințelor și ideilor religioase românii înroșesc și încondeiază ouă primăvara la sărbătoarea centrală a calendarului festiv: Paștile. Înroșitul și încondeiatul ouălor, meșteșuguri populare de un rar rafinament artistic, se îmbină cu numeroase credințe și obiceiuri precreștine.
Substitut al divinității primordiale, oul este înfrumusețat prin vopsire și încondeiere în săptămâna patimilor.
Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la miezul Părăsimilor, ziua de miercuri din mijlocul postului mare, este gătit în săptămâna patimilor pentru a fi ucis prin lovire violentă în cap și mâncat sacramental în ziua de Paști. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau că timpul și spațiul înconjurător mor și renasc împreună cu divinitatea adorată, an de an.
Tehnici
Din multiplele procedee tehnice astăzi se mai practică cel al scrierii cu ceară a motivelor decorative, cu ajutorul condeiului. Condeiul se realizează dintr-un bețișor plat la capătul căruia se fixează într-o măciulie de ață sau cânepă un vârf ascuțit din tablă subțire de aramă.
Tehnica de încondeiere a ouălor sau împistrire cum se spune în zona Bran, este cea tradițională cu mențiunea că astăzi pentru păstrarea lor pentru o perioadă cât mai lungă, ouăle sunt golite de conținut prin găuri realizate cu acul la ambele capete și prin suflare. Aceste găuri la sfârșitul operațiunilor de încondeiere sunt astupate cu ceară.
Modelul se alege în funcție de mărimea oului, apoi se scrie cu condeiul înmuiat în ceară caldă. Liniile trasate cu ceară rămân albe după introducerea oului în prima culoare, galbenă. În a doua fază, după uscare se completează oul cu alte motive desenate cu ceară, după care se introduce în culoarea roșie.
Simboluri și semnificații
A treia fază este cea a completării modelului prin desenare și introducere în culoarea neagră. După aplicarea ultimei culori, oul se așează pe o plită încălzită pentru a se topi ceara cu care au fost desenate modelele.
Decorarea se caracterizează printr-o deosebită simetrie în compoziția ornamentală în dispoziția motivelor și în raporturile dintre suprafețele decorate și cele lăsate albe. Din punct de vedere al ornamenticii ouăle împistrite reprezintă o unitate impresionantă de semne și simboluri cu semnificații multiple.
La început ouăle se vopseau cu plante în galben, culoarea soarelui pe bolta cerului și în roșu culoarea discului solar la răsărit și apus. Astăzi culorile predominante sunt roșu, galben, alb pe fond negru. Ulterior ele au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu motive geometrice specifice artei populare românești care respectă cele două principii fundamentale: simetria și alternanța.
Frecvent apare motivul solar sub forma unui disc cu sau fără raze, oul și reprezentarea soarelui fiind în strânsă legătură cu străvechile sărbători ale echinocțiului de primăvara specifice civilizațiilor agrare. În gama decorativă a acestora o pondere de seamă o deține și motivul „pomul vieții”, reprezentat în varianta glastrei cu flori, a bradului sau a ramurii de brad. Motivul antropomorf apare fie central, fie în cadrul unor compoziții în care sunt figurate și motive zoomorfe, cum ar fi ciobanul cu oile.
(Rodica Kronberger, etnograf, www.sfintele-pasti.com)