Închisoarea animalelor. Acesta este primul gând care mi-a „sufocat” mintea, și așa sufocată de atât de multă căldură, când am făcut primii pași pe poarta „Parcului Zoologic din Rădăuți”.
Toate acele animale cu ochii mari și plini de tristețe parcă strigau după un ajutor care nu avea să vină de niciunde. Condițiile în care trăiesc aceste „suflete” m-au făcut să compar Parcul Zoologic din Rădăuți cu o închisoare de maximă securitate a animalelor.
Acele animale ar fi trebuit să distreze și să impresioneze oamenii prin frumusețea și calitățile pe care le au, în schimb ele aduc în lumină întrebări de genul „Oare cât vor mai rezista?” oamenii vorbind mereu de condițiile aprige și de confortul, dacă se poate numi așa, foarte redus pe care îl au animalele la Zoo în Rădăuți. Probabil dacă s-ar schimba ceva, parcul ar avea și mai mulți vizitatori, oamenii spunând că sunt condiții infecte atât pentru animale cât și pentru vizitatorii acestora. Nici nu putem face comparație între un parc zoologic din străinătate, unde animalele trăiesc într-un mediu aproape natural, și parcul în cauză, unde mediul natural este betonul și mizeria infinită.
Dacă s-ar vedea măcar puțin tristețea și durerea din ochii lor probabil s-ar schimba ceva și ar putea și ele din nou să ajungă o atracție și nu niște animale bolnave în spatele gratiilor ruginite.
Andrei-Marian MUNTEAN
Facultatea de Silvicultură Suceava
