E întuneric aici. Gratiile de fier și pereții scorojiți îmi apasă cu greutate pe piept, provocându-mi astfel o insuficiență cardiacă.
Aerul din încăperea mult prea mică devine din ce în ce mai irespirabil. Mă înăduș !
Sângele îmi clocotește în vene, refuzând parcă să-mi mai alimenteze organele vitale, vrând parcă să erupă.
Sunt bolnav ! Disfuncționalitatea din interior mi se citește pe-ntreg exteriorul. Am chipul îmbătrânit prematur din caza gândurilor care nu-mi dau pace nici când dorm, transformându-se în coșmaruri groaznice, făcându-mă să mă trezesc mai palid și mai întunecat în fiecare dimineață.
Membrele îmi sunt încătușate cu lanțuri greoaie care îmi provoacă și ele răni adânci și implicit dureroase. Fiecare pas pe care încerc să-l fac sau fiecare gest-reflex îmi amintesc că sunt legat. Am ochii încărcați cu lacrimi amare și dulci, dar nefiind eliberate au început să se amestece nebunele, iar acum sunt veninoase … de-acum nu-mi rămâne decât să le las să se evapore.
Cine a zis că în întuneric oamenii nu pot vedea, e un prost ! Eu văd multe. Te văd cum rânjești privindu-mă cum mă chinui, în hainele tale noi și obrajii înroșiți ca ai unei fete mari, îți văd ochii reci reflectându-se în ei egoismul și viclenia ta. Te văd pe tine și pe cei care îți aseamănă în mare parte, diferențele nefiind semnificative.
Îmi acopăr goliciunea cu zdrențele pe care mi le-ai dat și mă simt rușinat de gândurile care îmi apar uneori. Aș vrea să dezertez. Știu ! Sunt gânduri tâmpite care se strecoară ca niște viermi păroși și înfometați în capul meu. Dau semne de slăbiciune… .
Un râs demonic apare dinăuntru meu. Sunt uimit de izbucnirea mea, dar mă simt nefiresc de bine.
Mi-am adus aminte de unde mi-a venit râsul ăsta prelung și strident… a fost o continuare a ceea ce ai început tu. Știi tu, rânjetul acela care îl porți, dar care o să se șteargă curând de pe fața ta și care nu-ți vine bine deloc, dar a fost și o urmare a ultimului meu gând.
Da ! Încă mai pot. Azi pot puțin, dar mâine … mâine voi fi în stare de mai mult.
Nu-mi oferi mai multe opțiuni, de aceea nu pot decât să refuz lumina ta. Îmi fac eu mai multă lumină în întunericul meu, chiar dacă acest lucru ar însemna să încalc regulile tale….
N.S.
