Încerc și eu, Gabi!

Am citit în ziarul de ieri articolul colegului Gabi Manță, scris înaintea primelor două sferturi de finală din Champions’ League, în care Gabi pronostica o calificare fără mari probleme pentru Bayern Munchen în dauna lui Villareal, precum și una încă mai lejeră a lui Real Madrid în fata deținătoarei actuale a trofeului, Chelsea, pe care o desființase în meciul tur disputat la Londra. Gând la gând, cu bucurie! Exact la fel pronosticasem și eu, cu ceva nuanțe proprii, în sensul că preconizam și eu calificarea lui Bayern, dar după prelungiri, nevăzând-o capabilă să facă diferența necesară, de două goluri, în cele 90 de minute „normale”. Dincolo, cafan patetic și veșnic al Real-ului, mă gândeam la un 2-1 sau chiar 2-2, cu economie de efort la favoriții mei, și cu mult spectacol în iarbă. Imaginația noastră a fost însă surclasatăde realitatea din iarbă, Villareal reușind o calificare pe care cred că nici n-a visat-o vreodată, iar Real de Madrid dormind un somn adânc preț de vreo 75 de minute, la finalul cărora era eliminată, după un paranormal 0-3! S-au trezit însă pe rând: mai întâi Ancelotti, care a operat 3 schimbări fundamentale, unul din cei intrați, Marcelo, dându-le ălorlalți impulsul necesar, iar altul, Rodrygo, înscriind golul salvării, adică al intrării în prelungiri. Restul a fost… Benzema! Dacă încerc același exercițiu cu Gabi Manță, mie îmi iese ca Manchester City o eliminăpe Atletico (nici nu știu cum e mai bine pentru Real: să dea cu crucea peste Pep, dușman de o veșnicie, ori peste ălalalt distrugător al fotbalului, Simeone?), frecangeala mingii la ăia fiind până acum mai profitabilă decât băgatul celor 11 dosuri în poartă alălorlalți. Dincolo ar trebui chiar să se producă un lanț de miracole pentru că Benfica să întoarcă la Liverpool soarta calificării, neavând absolut niciun argument pentru asta, începând cu lotul foarte subțire. Mă aștept, așadar, la semifinale chiar interesante: Real – Man City și Liverpool – Villareal, adică două englezoaice contra două spanioloaice.