Începutul sfârșitului



Știți vorba aia din popor, cu ața care când e să se rupă, se rupe. Formulată altfel, mai puțin metaforic, duce la concluzia că toate au un sfârșit, că nimic nu e veșnic. Ultimele două exemple din lumea fotbalului vin să confirme cu vârf și-ndesat chestia asta. Primul este chiar din ograda noastră și se numește Dinamo. Un club care s-a născut ilegal, a supraviețuit fraudulos și al cărui sfârșit, când va veni, va declanșa un tsunami de arestări. Structura moștenită de la Miliție și perpetuată, ca o răzbunare a sorții, prin coabitarea infractorilor (sinonim: acționarilor) cu cei care ar trebui să-i aresteze, pare să-și trăiască ultimele clipe. Aștept cu emoție clipa când bandele de generali (dar și grade mai mici, cum e cazul lui Nețoiu) vor explica, în fața celor îndreptățiți că le ceară asta, cum stă treaba cu averile unor Borcea sau Turcu, cu salariile de ordinul sutelor de mii de euro ale unor panarame de fotbaliști „pârâți”, cu transferurile și achizițiile acelorași fotbaliști, pe scurt: cu întreaga spălătorie de bani care de ani întregi amenință cu prezența în Liga Campionilor dar care fără contribuția tot penală a bandei de arbitri s-ar fi cuvenit de multă vreme să joace acolo unde merită, prin Divizia C. Abia a fost nițeluș zgâriat buboiul și sunt gata să pariez că mai e doar puțin până să împroaște cu valuri de puroi.
Ai doilea exemplu, de o cu totul altă natură, e Barcelona, echipa care a câștigat anul trecut toate trofeele posibile, toate competițiile la care a participat. Ei bine, după ce ne-a încântat ochii (iar fanilor și sufletele) cu un joc venit din altă galaxie, iată că acum, când parcă se pregătea de recidivă, Barcelonei i se cam termină benzina. Nu Benzema, că ăsta ni s-a terminat nouă, la Real! Țineți minte că tot aici, acum vreo lună, scrisesem că favorita mea la câștigarea Champions’ League e Inter Milano? Iată că alaltăieri a venit și confirmarea. Doar nu credeți că Inter poate pierde cu 2-0 în retur? Ce se întâmplă, totuși, la Barca? Păi, cred eu, i-a ajuns oboseala pe mai toți. Plus cea psihică. Plus menajarea, poate inconștientă, a majorității fotbaliștilor ei pentru World Cup. Când am zis că Real i-a titlul, chiar după acel 0-2, spuneam că Barca va face două egaluri. Pe unul l-a „reușit” deja, urmat de înfrângerea de la Milano. Nu-i un accident. E doar începutul unul alt sfârșit.