Începe hora mare

Apropiatul final al campionatelor naționale și al cupelor europene este semnul că vine vara. Iar în fotbal asta înseamnă în primul rând deschiderea sezonului de transferări. Deși nu avem de ani buni nicio treabă cu cupele europene, asta totuși nu ne împiedică să discutăm și noi, zi de vară până-n seară, despre ce mutări spectaculoase de fotbaliști (sau ce-or fi ei…) se intenționează, cu ce antrenori se negociază, ce sume se pun la bătaie pentru ca ediția viitoare să găsească echipele întărite și decise să… mai scape încă o dată de retrogradare! Fiindcă oricât ar grohăi fotbaliștii și oficialii că urmăresc nu știu ce mari performanțe, groaznicul adevăr este că aproape toate echipele înscrise în campionat („combatante” e imposibil să le numești) au drept unic țel să se târâie de la o ediție la alta în parodia de campionat care le protejează ca o mamă iubitoare. Iar câteva, trei sau patru, încearcă an de an să păcălească și Europa, doar-doar or ajunge în grupele vreuneia din cele două cupe europene și astfel să dea tunul de câteva milioane de euro pe care UEFA îi dă oricărui fraier pătruns acolo. Restul de vorbe, alea cu „masa bogaților” la care cică nu ne-ar primi uite-așa, de-ai dracu’ ce sunt ăia, sunt doar praf în ochii noștri de suporteri tembeli. Autointitulații „finanțatori” sunt doar niște spălători de bani proveniți din afaceri încă mai murdare decât fotbalul românesc, iar cine nu crede asta ori e prost de-a dreptul, ori se face că nu vede. Ia luați-i la rând, morți și vii deopotrivă, pe ăi’ mai cunoscuți dintre ei din ultimul sfert de veac: Becali (tot neamul, nu doar Gigi), Sechelariu, Pinalti, Pădureanu, Ioan Neculaie (Brașov), Ioan Niculae (Giurgiu), Copos, Valvis (și toți ăilalți care s-au învârtit pe la Rapid până au dus-o în Divizia C!), Mititelu, Nețoiu și ceilalți securiști, Dinel Staicu și ceilalți comuniști, Borcea și ceilalți securiști-comuniști etc., etc., etc…. Ăștia, precum și continuatorii de azi ai unora dintre ei, sunt cei de la care noi, proștii de suporteri, am așteptat, iar unii încă mai așteptăm, performanțe! Transferuri cu câțiva lei!? Când un fotbalist bun, nu formidabil, costă vreo 40-50 de milioane de euro, adică mai mult decât s-a cheltuit pe transferări în tot fotbalul românesc timp de 30 de ani! De fapt, nici nu e vorba de transferări, ci doar de o horă mare…