Încă un nou început!?

Fotbalul nostru, dar nu doar el, ci și încă multe alte sporturi, se află într-o permanentă revoluție: periodic, se constată că ceva, sau totul, nu merge bine, drept pentru care e clar că trebuie curățat de la rădăcină. Altfel spus, e nevoie de un „moment zero” (din care, de-a lungul vremii, cred că am avut câteva mii bune!) de la care să se restarteze întreaga activitate. Principiul ar fi (în principiu!) corect dacă ai putea înlocui și materialul uman considerat defect cu un altul de o cu totul altă calitate. Numai că noi lucrăm mereu la minimă rezistență, adică încercam să facem mereu bici, care desigur să și pleznească, din același material moale. Tot așa și în sport: ne facem de panaramă total și definitiv, după care urmează revoluția: de mâine știm noi ce e de făcut pentru ca dezastrele să ia sfârșit cu acesta. Dar de făcut nu se face nimic, exceptând niște straturi noi de vopsea așternute pe același material moale. Vreți exemple? Am cu sutele, poate chiar cu miile, numai din fotbal. Am să mă rezum doar la cele mai recente. Așadar, avem un nou an cu participare zero în cupele europene, ceea ce reflectă cât se poate de limpede starea de dezastru generalizată în întregul fenomen fotbalistic. După eliminarea și a ultimelor două echipe de împiedicați, s-a făcut ceva gălăgie, cam vreo două zile! Adică trebuie reformă, revoluție, luat totul de la zero, pe alte baze și alte principii, cu selecția, cu juniorii, cu antrenorii, cu etc. După încă vreo săptămână, dacă tot n-a avut timp să demareze revoluția asta, a venit vremea alteia nou-nouțe, la Națională, după 0 – 0 cu Muntenegru: așa nu se mai poate, n-am învățat nimic din greșelile trecutului, Contra e tot un fel de Daum, doar că mai puțin drogat, trebuie alt fel de selecție, alt soi de jucători, iar asta e momentul zero, când trebuie pus foc și luat totul de la capăt. După fix 3 zile, a fost suficient un amărât de egal cu unii nițel mai breji, că s-a sistat revoluția și totul a devenit roz: avem echipă, avem valoare, și nici… acolo nu ne doare… Fiindcă e limpede ca lumina zilei: România produce în continuare fotbaliști valoroși, buni de export către cele mai tari echipe din lume. Dovada vine de la tineret (mândria țării!, cum zicea Neica) unde suntem ca și calificați, ba chiar ca și campioni europeni. Asta arată că rezervorul nesecat de talente numit România nici n-are nevoie de cupe europene ori de calificări la turnee finale de adulți, fiindcă valoarea tot iese la lumină. E pauză la revoluții, măcar până la următoarele necalificări, care neîndoielnic vor veni mai repede decât credem acum, în euforia noastră justificată doar de niște egaluri cu echipe second hand.