Încă o deosebire mică

Am mai atacat subiectul ăsta și în alte rânduri, și într-o manieră diferită. Este vorba despre începutul de campionat care în majoritatea țărilor europene are loc în jurul datei de 1 septembrie sau puțin mai devreme. Ceva mai târziu se dă startul în Anglia și Italia, dar acolo practic nu există întrerupere nici măcar de Anul Nou, ci doar câteva zile în jurul Crăciunului. Excepția o constituie Rusia, unde se joacă din primăvară, titlul atribuindu-se pe la mijlocul lui noiembrie. Suntem, din acest punct de vedere, în rând cu lumea, campionatul nostru având desfășurarea cam în aceeași perioadă cu majoritatea țărilor europene. Ideea de la care pornesc și acum este aceea că echipele mari se urnesc greu, iar unele de-a dreptul împiedicat. De ce se întâmplă asta e simplu de explicat: mai toate fac achiziții de fotbaliști, dacă nu mulți, atunci foarte importanți pentru evoluția ulterioară a echipei. Adesea, una sau două dintre achiziții sunt tocmai jucătorii în jurul cărora antrenorul (vechi sau nou, că și asta e o explicație: dacă e unul nou, cum e cazul lui Mourinho la Real, să zicem, apar încă alte probleme, cum sunt schimbarea completă a stilului de joc, a concepției tactice, a comunicării în felurite limbi cu fotbaliștii de multe nații din lot etc.) urmează să-și structureze jocul echipei. Ca atare, cei păstrați în lot sunt siliți să-și adapteze jocul la noile sarcini primite, la exigențele noii tactici impuse. Gândiți-vă, de exemplu, la repoziționarea lui Chivu ca fundaș lateral, după câțiva ani buni de jucat doar ca fundaș central. Credeți că e ușor? Credeți că la Milan Robinho și Ibrahimovici își armonizează jocul instantaneu? Aiurea! Deci e firesc ca jocul ăstora mari să scârțâie preț de 4, 5 sau 10 etape. Uitați-vă numai la Liverpool cum se chinuie prin subsol. Ori la Juventus cum ia bătăi istorice. Ca să nu mai zic de Bayern care și ea a luat-o de la cine nu-ți vine să crezi, Real face egal în deplasare cu Nimeni. O săptămână mai târziu, adică alaltăieri, e rândul Barcelonei să facă și ea egal cu alt Nimeni, încă și mai rău: acasă! Credeți că la titlu se vor bate Napoli și Chievo, nu Inter, Juve sau Milan? Ori dincolo Osasuna și Deportivo, nu Real și Barca? Sau că Liverpool va juca barajul de retrogradare în loc să se ia de piept cu Chelsea pentru titlu? Vă înșelați. Echipele mari se rodează o vreme, chiar și prin înfrângeri, pentru ca apoi să revină în vârf, unde le e locul. Deosebirea e că echipele noastre cu pretenții, atunci când încep prost, continuă prost și termină și mai prost. La ăia e și chestie de blazon și de demnitate. La noi, doar de fițe. E o mică deosebire, nu?