Înapoi în beznă

S-a reluat, în sfârșit, circul. Abia acum am înțeles, văzând meciul Stelei, de ce au ales toate echipele noastre Antalya drept bază de pregătire: fiindcă „nocturna” de acolo (despre care am scris cu ceva vreme în urmă tot aici, când Dinamo jucase cu niște saudiți) este absolut la aceiași parametri cu cea de la Mioveni. Adică, pe înțelesul celor care, pe deplin justificat, n-am urmărit meciul, ai senzația că iluminatul gazonului se face de la iluminatul public, ideea fiind că primarul, „primul gospodar” al satului Mioveni, din Divizia A, din România, din Uniunea Europeană, din drag de fotbal televizat la ore de maximă audiență, a înălțat cu vreo 2-3 metri doi stâlpi de pe ulița principală, astfel încât să spargă bezna, transformând-o într-o penumbră numai bună de dat la televizor. Să fiu al naibii dacă nu m-am uitat au atenție să văd mijind de după vreun colț de tribună și niscai fum de grătar, că parcă era meci pe șprițuri, pe toloacă, între fiii satului. Nu mai țin minte dacă Scorniceștiul lui Ceaușescu și Mitică Dragomir avea nocturnă sau nu, dar dacă se poate și ca la Mioveni, nu văd de ce n-ar fi avut. E drept și că dacă se joacă sub milioane de lucși sau de-a dreptul la lumina zilei, ceea ce vedem pe gazon este tot o beznă deplină: un fotbal gri rău cu intense nuanțe de negru, reflectare fidelă a beznei din căpățânile antrenorilor și ale „elevilor” lor, niște repetenți și ăia, și ăilalți. Singura idee tactică vizibilă, ba chiar și auzibilă atunci când tribuna o preia pentru a o retransmite pe gazon este „pe ei, pe ei, pe mama lor!”. Fundașii bubuie mingile cât mai sus și mai departe, mijlocașii, când ajunge întâmplător „obiectul” la ei, îl trimit cel mai adesea înapoi la fundași, iar atacanții par vădiți încurcați de prezența acestuia. Ai senzația că nici unii, nici ceilalți, nu știu de fapt care este scopul jocului ăstuia: acela de a băga mingea în poarta adversă. Cu mențiunea că dacă o faci de mai multe ori e cu atât mai bine. Dovada? Declarația consternantă a lui Răzvan Lucescu, la sfârșitul unui meci de-a dreptul obositor de privit: „N-am știut să gestionăm finalul de partidă”!! Adică, în căcănăreala care-i este călăuză în carieră, ăsta care a dus și Naționala spre culmi ale impotenței încă neatinse a rămas bosumflat că împiedicații lui n-au fost în stare să mențină un nenorocit, milog și jegos scor de 1-0.