Înălțarea Domnului, sărbătoare pe care creștinii ortodocși o sărbătoresc astăzi, înseamnă îndumnezeirea umanului. Înălțarea cu trupul la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos reprezintă în primul rând ridicarea firii umane la slava divină, la o demnitate și o cinste nemaiîntâlnite până atunci. „Și cu milostivire înălțând firea noastră cea căzută ai pus-o să șadă împreună cu Tatăl“, se spune în Penticostar, iar Sfântul Ioan Hrisostom spune că, prin Înălțarea lui Hristos, firea noastră umană „a trecut mai presus de îngeri, s-a înălțat peste arhangheli, peste heruvimi și serafimi, și nu s-a oprit până ce a șezut pe tronul lui Dumnezeu“.
Ieșirea deplină din întunericul morții și al iadului
Slujba Vecerniei praznicului Înălțării Domnului arată că Înălțarea Domnului este ieșirea deplină din întunericul morții și al iadului și intrarea în lumina cerească a vieții veșnice, adică ridicarea firii noastre umane în iubirea Preasfintei Treimi și primirea ei pe tronul slavei divine: „Îngerii se minunează văzând un om mai presus decât ei. Tatăl primește în sânuri pe Acela pe Care Îl are în sânuri de-a pururea; Duhul Sfânt poruncește tuturor îngerilor Săi: Ridicați, căpetenii, porțile voastre! Toate neamurile bateți din palme, că S-a suit Hristos unde era mai înainte“.
Această înălțare a umanului a fost posibilă pentru că Hristos Cel înălțat întru slavă nu a lepădat firea umană, ci a asumat-o total și a condus-o în însuși centrul vieții Sfintei Treimi. Hristos nu Se întoarce la ceruri și nu Se înfățișează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om, ca pe noi, oamenii, să ne facă fii după har ai Tatălui ceresc în slava împărăției cerurilor (cf. Ioan 1, 12 și 17, 24).
Eternizarea umanului în Dumnezeu
Teologia ortodoxă învață că Înălțarea lui Hristos întru slavă și șederea Sa de-a dreapta Tatălui reprezintă deplina îndumnezeire a umanității Lui și eternizarea umanului în Dumnezeu, pnevmatizarea sau transfigurarea desăvârșită a trupului Său omenesc, adică ridicarea Lui supremă la starea de „mediu transparent al iubirii infinite a lui Dumnezeu“ – după cum spune părintele Dumitru Stăniloae. Omul este ridicat la cinstea supremă, în maximă apropiere și comuniune desăvârșită cu Creatorul său, în chiar intimitatea existenței divine a Preasfintei Treimi. Astfel, se vede că înălțarea omului în slava divină a fost scopul coborârii sau al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Într-o predică la sărbătoarea Înălțării Domnului, Sfântul Grigorie Palama arată că Hristos „S-a înălțat în slavă și a intrat în Sfânta Sfintelor cea nefăcută de mână și a șezut de-a dreapta măririi în ceruri, pe același tron al dumnezeirii, pentru ca de-aceeași dumnezeire să facă (părtașă, n.n.) firea noastră cu care S-a amestecat (unit, n.n.)“. Așadar, Înălțarea lui Hristos întru slavă înseamnă îndumnezeirea și preaslăvirea omului în iubirea veșnică a lui Dumnezeu.
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Biroul de Presă al Patriarhiei Române)
