În salon, nu pe gazon!

La vremuri grele, cum sunt astea pe care le trăim de ceva vreme, printre victimele colaterale ale crizei, cot la cot cu educația ori medicina, se numără și sportul. Sau poate chiar cu un pas înainte, că deh!, sportivii sunt în general mai iuți, deci se grăbesc către toate cele, inclusiv catastrofă.
Vedem aproape zilnic, cum mai dispare câte o echipă, cum se retrage câte o alta din competiții, cum se declanșează procese pentru recuperarea banilor cu care patronii rămân datori sportivilor. Exemplele sunt nenumărate și acoperă practic toate sporturile, atât individuale cât și de echipă. Ne este încă viu în memorie cazul Rulmentului Brașov, echipă de handbal feminin, care acum un an se bătea pentru trofee continentale și care în anul de grație 2010 a ajuns să trimită în teren câteva junioare (adesea nici măcar o echipă întreagă, pe post de inter jucând… portărița de rezervă, ca să fie totuși în teren 7 la număr!) dirijate de pe margine de o antrenoare, Mariana Tîrcă, și ea o soluție de avarie după ce antrenorul „neamț” a plecat scuipându-și în sân de ceea ce-i fu dat să trăiască pe propria-i piele. Mai de curând, supercampioana voleiului nostru feminin, Metal Galați, a intrat în grevă, neprezentându-se taman la finele unui campionat pe care l-ar fi putut câștiga din nou, în pas de voie. Fotbalul, mai ales cel din diviziile inferioare (conform statutului, că altfel tot fotbalul nostru este inferior!), agonizează de vreme bună, noi abandonuri fiind anunțate chiar și în Divizia B. Printre ele, până și Bacăul care, dacă nu “se bagă” iarăși Sechelariu cu banii lui Spălați, e ca și lichidat.
În propria noastră bătătură, iată că nu-i de ajuns că ne-au cărat din Divizia B, știrile de alaltăieri zicând că din cauza neachitării sumelor restante către foștii fotbaliști ai Cetății, conform regulamentelor F.R.F., urmează să fie ejectate din competiții și toate echipele de juniori. Iar ca masa să fie cu adevărat bogată pe foametea asta, antrenorul de la rugby, Constantin Vlad, spune în ziarele de ieri că și aici colapsul este iminent. Mă întreb dacă nu cumva a venit vremea să punem definitiv lacăt pe tot sportul românesc. Iar banii economisiți astfel ar putea fi redirecționați spre spitale fiindcă, evident, în asemenea situație vor avea din ce în ce mai mult de lucru.
Propun chiar o campanie națională cu titlul pe care l-am dat acestui articol.